Născuți în sânul familiei pitarului Ion Moldoveanu și al soției acestuia Profira Șomănescu, care după căsătorie au dat naștere mai multor copii dintre care o parte s-au născut cu numele de Moldoveanu iar o parte cu numele Șomănescu, atât Sava cât și Ioan au ajuns personalități de seamă ale țării noastre.
Ion Moldoveanu, ajuns la rangul de pitar s-a căsătorit cu Profira Șomanescu, fiica lui Șomanescu Ion și Sultana, familie înstărită cu proprietăți în județul Gorj. În anul 1832 Profira Șomanescu era proprietară și în orașul Târgu Jiu a unei case ”de zid cu doaă caturi, în cel de sus patru încăperi și o cuhnie în cel de jos trei și o pivniță, doaă odăi de feciori, în curte grajdi și șopru de lemn” precum și o altă proprietate formată din ”doaă încăperi și prăvălie”.
Primul dintre re
numiții lor fii, Sava, care în unele documente apare menționat și cu prenumele Savu, s-a născut în orașul Târgu Jiu la data de 26 decembrie 1837 și a fost botezat la 6 ianuarie anul următor, părinții săi purtând numele Moldoveanu Ion și Profira iar nașa de botez fiind chiar bunica sa Șomănescu Sultana. În puținele scrieri referitoare la Sava Șomanescu se menționează greșit faptul că acesta ar fi fost născut la moșia părinților din localitatea Șomanești. Ulterior a preluat numele de familie al bunicilor din partea mamei cum de altfel s-a întâmplat cu toți frații și surorile sale. A profesat ca magistrat în orașul Craiova și a deținut și funcția de președinte al Societății Agrare iar din veniturile acumulate a dobândit numeroase proprietăți devenind un mare moșier stabilindu-se în București unde și-a construit un imobil în care astăzi se află sediul ambasadei Vietnamului iar în orașul Constanța a construit o altă clădire ajunsă monument istoric datorită arhitecturii sale deosebite.
La data de 11 octombrie 1875, Șomanescu Sava s-a căsătorit cu Gheorghiu Elena, născută în anul 1858 în comuna ”Rasnicu” însă aceasta la data căsătoriei locuia în comuna Plopșoru din județul Gorj fiind fiica lui Plopșoreanu Ion și Saftița. Aceasta era adoptată de proprietarul Gheorghiu Naum și Sevastița. Martorii fericitului eveniment au fost proprietarii Crăsnaru Achil și Brătuianu Constantin, din partea mirelui și funcționarii Bălăcescu Cornelie și Cămărășescu Alecu din partea miresei iar primarul care a oficiat acest eveniment a fost Ioan Palada.
În județul Gorj a deținut câteva proprietăți dobândite prin cumpărătură, prima proprietate pe care a achiziționat-o a fost moșia din localitatea Groșerea în valoare de 25000 lei pe care a cumpărat-o la licitație publică în anul 1879 și în același an a schimbat-o cu moșia Urdari a lui Crăsnar Achil și a fiului acestuia Crăsnaru Constantin. Ulterior, în anul 1888 a cumpărat o moșie în comuna Bâlteni de la renumitul Dincă Schileru, în 1889 a mai cumpărat o însemnată parte din moșia Peșteana Jiu de la Dobruneanu Ecaterina, născută Frumușanu, pe care a plătit suma de 67660 lei, apoi a cumpărat de la boierul Prejbeanu Ștefan muntele Dumitra din județul Gorj precum și alte proprietăți iar în anul 1899 a mai cumpărat o altă parte din moșia Peșteana Jiu de la Caribolu Petre.
Ioan s-a născut la 1 ianuarie 1849 și a fost botezat la 7 ianuarie același an, tot în orașul Târgu Jiu, părinții săi deja purtau numele de Șomănescu Ion și Profira iar nașul de botez fiind boierul Cănuță Rioșanu. După absolvirea studiilor din țară acesta a urmat o școală de ofițeri în Franța iar în urma meritelor deosebite pe care le-a avut de-a lungul timpului în carieră dar mai ales pe câmpul de luptă din Războiul de Independență, a ajuns până la gradul de general de brigadă. Tot el este și cel care a rămas proprietar pe o parte din proprietatea părinților din localitatea Șomanești pe care o înstrăinează în anul 1896 lui Popescu Gh. Dumitru, Popescu I. Ion și Popescu Gheorghe, toți trei din comuna Stroiești, moșie formată din trupurile Buduhala și Șomanești pe care le-a vândut cu suma de 85000 lei.
Tot în anul 1896, din dragoste pentru orașul în care s-au născut și au copilărit, Sava Șomanescu împreună cu fratele său, colonelul, pe atunci, Ioan Șomanescu, au cumpărat pentru suma de 12000 lei siliștea cu casele părintești intrate în proprietatea cumnatului lor Radovan Dimitrie, proprietar din Craiova pe care au stabilit să le doneze orașului Târgu Jiu cu următorul scop:
”… pentru dragostea ce avem pentru orașul nostru natal și pentru a contribui și noi cu ceva la statornicirea stabilimentelor de binefacere ale orașului, declarăm prin prezentul act că din a noastră bună voe și nesiliți de nimeni, dăruim de veci Primăriei orașului Târgu Jiu, siliștea noastră din orașul Târgu Jiu cu casele, grădini, cu toate sădirile și împrejmuirile aflate pe această siliște, care să învecinează la răsărit cu casele și siliștea d-lui I. Palada, la apus cu siliștea răposatului Șt. Sadoveanu, din care siliște mai sunt încă de luat cinci stânjeni în fața stradei, cu prelungirea proporțională până în fundul siliștei, conform actelor existente între S. Șomănescu și G. Seceleanu, la Nord cu str. Fraternității și la Sud cu siliștea d-lui D. Brătuianu, cumpărată de la d-l Broșteanu, fără a ne mai rezerva nici-un fel de drept asupra imobilului care face obiectul donațiunei.
Acest imobil este venit în proprietatea noastră prin cumpărătură de la cumnatul nostru Dumitru Radovan.
Fiind acestea casele părintești în care ne-am născut facem donațiune, în scopul ca aceste case cu mijloacele de care Primăria dispune, să înființeze în aceste case un azil pentru infirmi sau pentru copii găsiți, care se va întreține cu mijloacele de care va dispune Primăria, care azil va purta numele fundațiunea fraților Sava și Ion Șomănescu.
Suntem convinși că fiind această donațiune se vor mai găsi și alte persoane generoase, care să mărească fondul pentru înființarea imediată a acestui asil și că autoritatea comunală după vremuri, considerând fapta aceasta generoasă își va da toată silința pentru ca fondurile hotărâte prin lege pentru asistența publică să fie destinate și pentru întreținerea acestui așezământ de osebită trebuință în orașul Târgu Jiu.
Actul, după autentificare și transcriere se va libera d-lui Titu D. Frumușanu, Primarul orașului Târgu Jiu.”
Cu toate că în anul 1903, după toate aprobările primite de la diferite instituții ale statului, Primăria orașului Târgu Jiu, prin primarul său Titu D. Frumușanu, a acceptat această donație, nici până în anul 1922, la mult timp după decesul lui Ioan Șomanescu survenit în anul 1904 dar și al lui Sava Șomanescu din anul 1916, aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau prin actul de donație astfel încât moștenitorii lui Sava Șomanescu, soția acestuia Elena împreună cu fiul Constantin au intentat la Tribunalul Județean Gorj acțiune pentru revocarea actului deoarece clădirea donată a fost lăsată să se deterioreze fiind chiar demolată.
După numeroase citări în instanță unde reprezentanții primăriei au venit cu precizări cu nu au dispus de fonduri pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor din actul de donație, aceștia au venit cu următoarea propunere:
”Ministerul Instrucțiunii dorind ca să construiască un local propriu pentru Școala Ceramică, s-a adresat Primăriei cu rugăciunea de a-i ceda în mod gratuit terenul necesar, iar chestiunea fiind discutată în Comisiunea Interimară, s-a emis părerea că în lipsă de alt teren propriu pentru o asemenea clădire și în vedere că este vorba de o Școală publică, merită de a îndruma tineretul către o meserie cât se poate de folositoare, terenul cedat comunei de către tatăl D-vs defunct Sava Șomănescu și General I. Șomănescu, ar putea fi utilizat cu folos pentru acest scop, bine înțeles numai în urma obținerii cuvenitei aprobări din partea donatorilor sau moștenitorilor, iar Școala ce se va clădi să poarte numele donatorilor.” În urma acestei solicitări din partea primăriei reclamanții nu s-au mai prezentat la proces iar la data de 29 noiembrie 1928 acesta a fost perimat.
Imobilul donat formează astăzi parcul din spatele clădirii Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” precum și o parte din terenul pe care este construită Școala Gimnazială ”Alexandru Ștefulescu”, fostă școală mixtă de băieți și fete, însă nu se știe din ce motive nici parcul și nici școala, construită în anul 1923 nu au luat numele fraților Șomănescu. În cadrul ședinței ”Consiliului Comunal al orașului Târgu Jiu” din 28 iunie 1926, conducerea primăriei a stabilit ca acest parc să poarte numele ”General Gh. Măldărăscu” însă în ultimii ani acesta a primit altă denumire după marea doamnă a Gorjului ”Arethia Tătărescu”.
Din păcate, numele celor doi mari frați Șomănescu a fost dat uitării iar astăzi nici un edificiu și nici chiar parcul care s-a format pe proprietatea donată, în scop nobil de aceștia, nu le poartă numele. Consider că greșit edilii orașului au atribuit numele acestui parc unei alte personalități importante ale județului Gorj, dar este necesar ca numele fraților Sava și Ioan Șomanescu, personalități remarcabile ale țării noastre, să își recapete un loc pe frontispiciul unei instituții de cultură sau cel puțin al unei străzi din orașul Târgu Jiu, astfel încât locuitorii acestei urbe să nu uite că de pe aceste meleaguri s-au ridicat personalități de seamă pe care nu le putem da uitării.
Daniel Cismașu
