Forme fără fond: descentralizare şi regionalizare!?

Coaliţia guvernamentală este pe cale să îşi asume o nouă lege care teoretic ar trebui să reformeze statul român, entitate instituţională căreia pare să se i se fi aplecat de atâtea ”forme fără fond”. Pentru că poporul român nu a progresat cu nimic de la Titu Maiorescu încoace, continuăm să ”implementăm” forme de organizare administrativă care nu au fost niciodată specifice acestor pământuri, sau au dispărut de cel puţin două generaţii,  doar că aşa ne-ar cere Uniunea Europeană. Că lucrurile nu stau chiar aşa ne-o demonstrează tocmai ţările din UE care accentuează unele mecanisme administrative doar acolo unde acestea au o anumită tradiţie, nu pun carul înaintea boilor cum se întâmplă de regulă la români.
Din acest punct de vedere, fenomenele de descentralizare şi reorganizare-regionalizare sunt pilduitoare şi presupun, cel puţin la nivel local, contradicţii ireconciliabile. Astfel, prin descentralizare, primăriile vor fi însărcinate cu guvernarea locală dar preluând multe din atribuţiile care acum sunt exercitate de deconcentrate, Prefectură, Consiliul Judeţean. Fie dacă ne gândim doar la faptul că primăriile nu au specialiştii necesari şi capacitatea logistică pentru a prelua aceste atribuţii şi este suficient să vedem că e o aiureală. Dar în momentul când adăugăm  că prin primării se regăsesc acum ”specialiştii” a trei generaţii politice(2003-2004, 2005-2006 şi 2007-2008) ne dăm seama că descentralizarea rămâne o mare problemă chiar dacă politicienii vor să ne convingă de contrariu.
Regionalizarea, la care ne obligă tot UE după spusele guvernanţilor, trimite decizia cât mai departe de cei care tocmai i-am descentralizat. La nivel de supoziţie, regionalizarea e la acest moment doar un motiv de dispută politică, un ţăran-fermier din Turcineşti-asta dacă se va da voie vreodată la apa potabilă de aici măcar pentru gospodării-va trebui să meargă la Craiova sau Piteşti pentru a-şi depune opţiunea pentru fonduri UE. Dacă cineva crede că Turcineştiul sau Târgu-Jiul sunt  mai aproape decât oraşele amintite înseamnă că regionalizarea are viitor în România. Aşa că aceste justificări nu prea stau în picioare iar disponibilizările de personal s-au dovedit nesemnificative pentru ca cei care ne guvernează să aibă ”rezultate” măcar din această direcţie.
Ce nu par să ia în seamă politicienii noştri este că trăim în România iar la noi orice schimbare trebuie pregătită cu ceva timp înainte, a lăsa decizia pe seama comunităţilor locale sărace şi fără un acces facil la informaţie e ca şi cum ne-am întoarce în timp cu multe decenii în urmă. Cei 45 de ani de comunism au rupt legăturile acestui popor cu satul şi originile sale, pentru majoritatea românilor deciziile vor veni totdeauna de la Guvern şi nu de la Consiliile Locale unde nu de puţine ori şi-au făcut loc şi tractorişti sau afacerişti veroşi. A schimba asta printr-o simplă decizie guvernamentală este cel puţin contraproductiv, cât despre ”necesitatea” acestor măsuri în România anului 2011 rămâne cum am stabilit: forme fără fond.