Făpturi în boarea dimineţii

 284 total views

Jiul curge leneş în vadul larg. Peste stăvilarele barajului nu se zăresc străluciri de valuri. Făpturi tăcute se mişcă pe digurile lacurilor, măsurând cu ochiul luciul apei. Poartă chipiuri cu mici reflectoare la cozoroc. Nu sunt minerii, aşa pare silueta lor desenată pe cerul dimineţii răcoroase. Sunt pescari împătimiţi, care îşi potrivesc nada sub lumina lămpii.

Reporter în raiul de verdeaţă de pe Valea Motrului
Reporter în raiul de verdeaţă de pe Valea Motrului

Trecem de-a lung de Jiu şi nu se vede nicio ambarcaţiune în lumina zorilor. Traversăm râul spre Poiana lui Mihai când răsăritul este încă sub perdelele nopţii. Căldura mare i-a trimis pe pescari spre vaduri limpezi, după mreană şi clean. Noi mergem spre lacul de sub dealurile Turcineştilor. Ne lăsăm abandonaţi în hamacul zorilor, păşind prin iarba înaltă. Din loc în loc, printre sălcii şi răchite, se văd la treabă pescarii. Nu avem nici o veste că ar fi o zi prielnică pentru pescuit. Boarea apei este ca o magie. Adieri hoinare coboară de pe deal, străbat în valuri păpurişul. Ne ating prieteneşte pieptul, ca o tainică mângâiere a dimineţii.

La pescuit

Adăstăm în defrişări de trestie şi alegem oglinda de apă cuprinsă între mai multe câmpuri de verdeaţă plutitoare. Încercăm adâncimea lacului. Vrem să prindem cât mai mulţi peşti în juvelnicul bucuriei. Privim spre liziera ce străjuieşte întinderea de apă, apoi spre căciula îndepărtată a Parângului, înspre miazăzi, ţinând linia îndepărtată a orizontului. Tot mai mult foc cuprinde depărtările, sălbatica învăpăiere precede înălţarea soarelui spre vârf de cer. Se spuzeşte poala cerului, soarele răsare şi-şi oglindeşte chipul în faţa lacului. S-a risipit deja înnegurarea. Privim în lumina apei. Apa vălureşte din nou, o nălucă sparge liniştea, zboară câteva secunde şi pleoscăie în vâlva stropilor argintii. Să fi fost vreo ştiucă? Privim cu atenţie pluta care începe să tremure. Sunt semne de ciupitură. O smucitură scurtă şi înţepăm. Firul se întinde şi simţim ceva greu în cârlig. Nu folosim minciogul, în culcuşul ierbii de pe mal, basculăm o mândreţe de crap. Este un peşte frumos şi ager, îl scăpăm în găleată şi-l admirăm cum înoată.
Vântul îngândurat mişcă apele în valuri mărunte, repetate. Libelulele testează pluta noastră. Apar scufundări repetate ale plutei. Aceasta se roteşte imprevizibil şi nu se mai vede. Înţepăm şi scoatem un exemplar frumos de clean, apoi un biban şi am continuat cu peştele bălţii – carasul. O pânză de nori se ridică peste crângul împădurit. Un cârd de raţe sălbatice ţopăie şi vâsleşte lângă păpuriş. Suntem în raiul lor. În rămuriş de salcâm şuieră mierlele. Şi privighetorile şi-au început concertul dimineţii. Cucul nu mai cântă. Stârcul alb se clatină pe-un moţ de salcie. Se joacă lişiţele lângă mal. O barcă alunecă nepăsătoare spre mijloc de lac. Vâslele trimit valuri să izbească malul. Se-nveseleşte peisajul. Ziua urcă discret spre amiază. Soarele-şi sloboade focul pe pământ, începe să ne copleşească dogoarea lui. Risipiri timide de văl răcoros ating chipul nostru. Unduiesc nedumirite frunzele în sălcii. Fluturi albi colindă prin flori de sunătoare.
Trecem teferi prin val de arşiţă şi spre seară ne aflam, peste măguri şi dumbrăvi, tocmai pe firul Motrului. Ne-a fost dor să revedem aici o parte din zătoanele copilăriei, prin care ne prindeam degetele în cleşti de raci şi umpleam borcanele cu boişteni coloraţi. Bulgări de nori negri şi tunători se adunaseră peste munţi, fulgere înspăimântătoare se înfigeau în Piatra Cloşanilor, tunete asurzitoare spintecau largul văilor. Ne aventurăm de-a lung de maluri şi pescuim în tulburări de val. Nici în rotocoalele dinspre toi şi vâltori nu prindem nimic. Ne retragem în băltoacele de poveste din Valea de Hotare şi ogoim carasul în juvelnic. Peste plaiurile din Padeş, ploaia binecuvântează pământul. Stăruie în depresiune briza munţilor, răcoarea întremătoare a văilor.
Sub căciula dealului adie ultimele miresme de tei. S-a înroşit zmeura în rug. Cântec de păsăret se aude prin hăţişuri. În suflet de grădină, trandafirul galben şi-a răsucit petalele. Mărgăritare de ploaie s-au aşezat pe creştetul bobocilor. Trandafirii nu ştiu să plângă. Sunt doar tresăriri de nori!