România s
e află la acest moment în pragul unei mari decizii, cine ne va conduce țara pentru următorii patru ani. Să sperăm că decizia viitorului guvern va aparține românilor prin vot și nu vom mai avea experimente din zona tehnocrată ca în ultimul an, perioadă în care indivizi ca Ghinea și Pâslaru, ca să vorbim de cei mai vocali, au compromis și această idee. Unde mai punem că guvernul tehnocrat a mimat democrația încă de la instalare, atunci a fost vorba de un veritabil șantaj la adresa Parlamentului cum doar pe vremea lui Ceaușescu s-a mai putut face, în cazul MAN-ului.
Din păcate, aceste alegeri ar fi trebuit să ne ofere o nouă clasă politică școlită în exterior și cu dorință de a face treabă. Până și Cioloș, altfel pământean de-al nostru cu ceva ani în urmă, era prezentat ca un adevărat Mesia pe un cal alb al reușitei. Nimeni nu ne-a spus că în loc de tinerii performanți și cu reușite externe vor veni niște carieriști de mâna a cincea din structurile UE care se vor întoarce acolo după ce se vor trezi românii. Cât despre reușite, doar chestii de imagine și cozi la Permise, Pașapoarte, Spitale ș.a., nimic concludent și dătător de speranțe. Dacă nu ar fi propaganda din on-line și din o parte a presei,tehnocrații plecau acasă de ceva vreme, așa ei încă mai speră că ne vor ”ajuta” și în anii ce urmează.
Cât despre clasa politică reformată este sublimă dar lipsește cu desăvârșire. USR-ul a uitat că ”tot ce-i românesc nu piere” și ne propune vreo 32 de candidați care contrazic tocmai acest adevăr istoric. Despre ”simpatiile” Alinuței-a se vedea rectorul de la UVT-sau ”pițipoancele” lui Dragnea nu are rost să vorbim, nu avem clasă politică iar acum nu avem nici campanie electorală. Și totuși, românii au nevoie de noi politicieni și de cineva care să facă reforma clasei politice, președintele Iohannis este dispensabil atât prin vârstă cât și prin apartenența la un trecut care la nivelul edililor rămâne foarte controversat.
