Prezentăm în cele ce urmează un document foarte elocvent al procesului de învăţământ la Tălpăşeşti. Acest document îl constituie adresa trimisă Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în data de 24 septembrie 1938 de către directorul Nicolae Ţundrea despre neajunsurile învăţământului din zonă.
În respectivul document se preciza:
„În anul şcolar 1937/ 1938 am avut înscrişi 84 de elevi, la şcoala noastră, dintre care am avut cu frecvenţă regulată 74.
În baza acestui efectiv mare am înaintat nenumărate rapoarte prin care am cerut să se ia măsuri ca să se înfiinţeze postul II sau să se aducă un post din altă parte.
Cu toată stăruinţa ce am depus, nu s-a făcut nimic până în prezent, deşi la alte şcoale cu o populaţie mai inferioară sau creat posturi noi.
În anul şcolar în curs am următoarea situaţie: cl. I-a 21; cl. II-a 16; cl. III-a 14; cl. IV-a 13; cl. V-a 18 şi cl. VI-a 17, total 99 elevi, care faţă de obligaţiunile în curs, trebuie să urmeze la şcoală.
În această localitate nu există local propriu de şcoală. Se ţin cursuri într-o casă închiriată, care nu permite a se ţine cursuri cu toţi elevi deodată. Sunt nevoit ca de la ora 8 a. m. până la 1 p. m. să lucrez cu o serie de elevi şi de la 1 până la 6 p. m. cu cealaltă serie.
Ori câtă bunăvoinţă şi tragere de inimă aş avea faţă de modul cum vreau să-mi îndeplinesc datoria, această muncă dublă mă istoveşte şi mă pune în situaţie de a nu-mi ajunge scopul ce urmăresc.
Cred că s-a făcut cea mai mare greşeală când de la şcoala din centru s-a mutat un post aiurea, în loc de a fi mutat la şcoala aceasta.
Socotesc de a mea datorie, în ultimul moment, ştiind că şi d-stră urmăriţi interesul general al învăţământului să vă rog a interveni organelor în drept, ca luând cunoştinţă de situaţia reală a acestei şcoli să se hotărască una din următoarele propuneri ale mele:
1. Să se utilizeze un al II-lea post.
2. Să mi se dea voie ca elevi de cl. V şi VI-a să urmeze cursurile la şcoala din centru, unde se află 3 învăţători şi au numai 129 elevi înscrişi.
Întrucât postul de la şcoala mea a luat fiinţă pe motivul că, între şcoala din centru şi acest sat, există 2 ape mari peste care nu se află poduri şi şosele regulate, lucru ce făcea ca în tot timpul anului şcolar elevii să nu poată frecventa în mod regulat şcoala.
Socotesc că ultima propunere n-ar fi bine primită de săteni şi mi-ar pune piedici în acţiunea pe care am început-o la construirea noului local de şcoală.
Trebuie să se ştie, că în acest scop, sătenii şi-au procurat teren de construcţie, 50 m. cubi de piatră de munte şi au şi adus-o pe teren şi au făcut şi 30000 de cărămizi, iar în toamna anului acesta sunt în continuare de-a procura şi alte materiale necesare construcţiei.
În cazul când mi s-ar aduce un ajutor, aş lucra în mod alternativ şi lucru acesta ar împăca şi interesul învăţământului şi interesul social şi mi-ar facilita şi mie munca ce trebuie să o depun pentru instruirea elevilor ce-mi sunt încredinţaţi în toate domeniile ce se cer astăzi.
Repet, Domnule Revizor, rugămintea mea cu specificare că dacă organele superioare în drept, cred de cuviinţă, pentru stabilirea adevărului, pot ordona o anchetă chiar la faţa locului.”
Răspuns negativ
Rezoluţia revizorului şcolar Cătuţ V. Constantin a fost aceea ca în acel an şcolar şi până la înfiinţarea postului II elevii să urmeze cursurile la şcoala din Corneşti împreună cu învăţătorul lor unde erau trei săli de clasă iar în felul acesta locuitorii din Tălpăşeşti să se ocupe mai mult de terminarea mai repede a localului de şcoală.
Cu tot interesul manifestat de învăţătorul Ţundrea Nicolae abia în luna decembrie a anului 1942 un grup de iniţiativă din satul Tălpăşeşti a formulat o solicitare către prefectul judeţului prin care printre altele menţionau:
„Având în vedere că satul Tălpăşeşti – Bălava a dat la iveală o pleiadă de intelectuali ce fac fală judeţului şi satului natal, ambiţia noastră fiind fără margini de a ridica nivelul cultural al fiilor noştri, muncind din răsputeri pentru această zestre a lor, dorim să facem o faptă măreaţă, să construim o şcoală primară tip, o adevărată şcoală de gospodărie rurală după tipul celei din Topoloveni Muşcel, noi fiind înapoiaţi din acest punct de vedere şi având tot avântul spre un nou fel de viaţă civilizată.” Terenul pe care aceşti săteni vroiau să ridice noul edificiu era islazul aflat la sud de sat iar printre iniţiatorii acestui proiect s-au numărat locuitorii: Găvan P. Dumitru, Vârţanu Vasile, Meleca Dumitru, Gugu C. Ion, Marinescu C. Ion, Chilea V. Gheorghe, Busuioc V. Ion, Vârţanu N. Gheorghe, Boca I. Matei, Buzuloiu M. Gh. Vasile, Priescu Gr. Gheorghe, Priescu I. Ion, Boca I. Ion, Dan I. Ion şi mulţi alţi.
Dan Cismaşu