Vama Schela din judeţul Gorj (III)

În comuna Schela din judeţul Gorj a existat un punct vamal încă din secolul al XVII-lea. În 1717 găsim un regulament vamal care confirma dările pe care trebuiau să le plătească cei care tranzitau spre Vâlcan, judeţul Hunedoara. Potrivit istoricului Dinică Ciubotea, mărfurile care plecau de la Calafat puteau să ajungă la Târgu Jiu şi, de aici, prin pasul Vâlcan în Transilvania. Arhivele gorjene păstrează câteva documente relevante despre Vama de la Schela, acte de la începutul secolului al XIX-lea.

Aşezările Gorjului din zona de nord erau la hotarul cu Imperiul Habsburgic
Aşezările Gorjului din zona de nord erau la hotarul cu Imperiul Habsburgic

Reţinem că organizarea vamală a statelor feudale româneşti datează încă din secolul al XIV-lea. Istoricul Constantin Şerban aprecia într-un studiu că în tot secolul al XVIII-lea, venitul vămilor a ocupat locul al treilea după cel al oieritului şi al ocnelor. Astfel, la 8 decembrie 1716, reprezentanţii boierimii şi cei ai clerului îi scriau împăratului Carol al VI-lea, privitor la închinarea ţării Austriei, că: „Ţara Românească era bogată în tot felul de alimente, ocne de sare, mine de aramă, fier şi aur din care, chiar în acest an nenorocit, domnul a avut un venit de 50.000 de taleri”.

Vameşii Schelei Vâlcanul la datorie

La începutul secolului al XVIII-lea, vameşii Schelei Vâlcanul raportau autorităţilor de la Craiova că îşi făceau datoria în ciuda condiţiilor vitrege: “Cu plecăciune răportuesc cinstitei Carv. pentru satul Vălari că de când s-au desfiinţat plăeaşi du pă la poteci au rămas schela plaiului să-l străjuiască ci să nu umble nimeni pă el şi mulţi săteni au deschis schelă dă trec cu orice mărfuri voesc în Austria şi din Austria scoate în Prinţipat pă acolo precum în trecutele zile am mai răportuit cinstitei Carvasale tot pentru această pricină şi să pricinueşte simţitor pagubă huzmetului vămi şi văz că nici o lucrare nu s-au pus, aşa văzând la 22 ale aceşti luni am rugat pă ofiţerul graniţei şi au eşit cu mine pă munte de am păzit la hotarul vămii Austriei în dreptul schelei plaiului Vălari şi am prins 4 mocani cu 6 capete de cai adică 4 iepe şi doi cai eşind cu ei din Prinţipat prin arătatul plai cu sare şi cu rachiu pă cai fără să aibă peşuşi? pă cai, aşa dându-se bănuială că să poate să fie acei cai din Prinţipat fiindcă n-au paşuşi? pă ei s-au luat cai de controbont şi coborând pă plaiu acest al Vălarilor am găsit tot pă munte la comanda unde strejuia plăeaşi mai nainte 2000 oca sare scoasă dă acei săteni Vălari şi au vorbă cu cei din Austria de ai scoate mărfuri de aici până în munte şi acei din Austria până la ei şi vin unii la alţii, acolo au deschis schelă, eu destul am făcut arătare ocârmuirii de acei şi nimic nu am ales, acum văz că au coborât şi acei ungureni ce li sau luat caii în vale şi umblă cu vechilul aghenţii de aici zicând să le dau cai înapoi şi de la judecata vechilului ocârmuiri sau hotărât să nu dau cai ungurenilor că bine ar fi pentru toate să chibzuiască o poruncă a stăpânirii cât mai în grab căci judecăţile de aici sânt tot pă interes.”. Cel care semna documentul din toamna anului 1832 era Vlăduţ Crăznaru.

Au vrut să evite grănicerii

Unii dintre cei care doreau să treacă graniţa spre Ardeal fără aprobările de rigoare erau interceptaţi de vameşii de la Schela. Suptocârmuitorul Plaiului Vâlcan raporta autorităţilor despre cei prinşi:”Pentru acei mai jos arătaţi mocani ce s-au prins de către păzitorii graniţii cu şase cai trtecând în Austria făr de răvaş de slobozenie şi sau trimis la cinstita Ocârmuire, dau ieu acest înscris chezăşie ca să fie slobozi şi oricând să vor cere de cinstita Ocârmuire sânt datori ai da făr de apărare şi spre încredinţare am iscălit. Fried. Drexler – starost ; Gheorghe Bistran ot Uricani; Ştefan Stanc o tam; Gheorghe Dăneasa o tam; Pătru Motoc ot Lupeni; Dumitru Brânzoi ot Coreşti”.


Suptocârmuitorul Plaiului Vâlcan primea mână liberă


De fapt, încă din septembrie 1832, mai-marele Plaiului Vâlcan primise mână liberă să îşi facă datoria:  “SUPTOCÂRMUITORUL PLAIULUI VÂLCAN, pă temeiul poruncii cinstitei Ocârmuiri ce am primit cu no. 3024 prin care face cunoscut că după poruncile stăpânirii ce sânt venite la cinstita Ocârmuire sânt slobozi toţi lăcuitorii a-şi face a lor aleşverişi cu sare atât prin ţară cât şi prin munţii statului către ungureni du pă la stâni fără să o treacă peste graniţă în Austria ci numai în cuprinsul ţării. Drept aceia după încredinţarea şi chezăşia ce au dat aici cei mai jos numiţi patru lăcuitori din satul Vălari au voe şi slobozenie să urce cu sare pă la stânile ungurenilor din munţii satului lor. Pentru care ţi se porunceşte căprarule de cordonaşi satelor să fi cu toată îngrijirea şi prevegherea la aceasta ca nu şi alţi dintre lăcuitori cei rău nărăviţi să treacă şi peste graniţă în Austria ca un lucru poprit de stăpânire ci numai în pământul ţării aceştia.
Cu acest bilet să vor arăta şi la domnul ofiţer strejuitorul graniţi acestui plai ca să fie şi cu ştirea domniei sale.”

Dan Cismaşu
Cornel Şomâcu