Atunci când statul de drept nu îți mai aparține ție ca țară, nu poți decât să te supui directivelor impuse. Nu vorbim despre faptul că țara noastră a înregistrat cea mai mare creștere economică la nivelul Uniuni Europene în anul 2015, așa cum anunța Eurostat, fără a avea în vedere faptul că actualul guvern, de tehnocrați, este mai degrabă o voință a Uniunii Europene, decât a electoratului român.
Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este a şaptea ţară din Uniunea Europeană şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 25 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele, în special economic, în ciuda previziunilor favorabile. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.
Într-o economie capitalistă, supusă normelor Uniunii Europene, este nevoie de oameni bine instruiţi care să-i facă legal la buzunare pe cei mulţi, cei care plătesc impozite şi taxe, fără a beneficia de salarii şi pensii până nu demult „nesimţite”. Parcă ne vine să credem că visul urât al celor mai mulți dintre români, nu se mai numeşte astăzi comunismul, ci capitalismul. Această formă a furtului din puţinul pe care şi-l permit unii, căci furt este atunci când îţi însuşeşti din dreptul câştigat al unei persoane, şi îndestularea până la grobianism a altora. În România încă mai sunt din cei care ţipă ca din gură de şarpe despre pericolul venirii comuniștilor la putere. Să ne înțelegem bine: Partidul Social Democrat nu a fost, nu este și nu va fi niciodată un partid socialist, prin prisma liderilor săi.
Astăzi într-o postură în care nu fac altceva decât să se arate cu degetul unul pe altul şi să spună că celălalt este vinovat de starea în care se află economia noastră şi ţara în ansamblul ei, de stânga sau dreapta, astăzi chiar tehnocrați, toți cei care au condus România de 25 de ani îşi dovedesc în continuare limitele.
Să ne mai mire că în materie de stimulare a exporturilor, România merge bine, după declarațiile tehnocraților. Exporturile româneşti cunosc ritmuri de creştere cu două cifre, dar nimeni nu pune pe tapet deficitul comercial. Faptul că exportăm mărfuri cu valoare adăugată mică și importăm produse cu valoare adăugată ridicată. De pildă exportăm mere brute și importăm gem de mere. Sau exportăm lemn brut și importăm produse fabricate din lemn și mobilier. Şi cum nu ar merge bine stimularea exporturilor când am ajuns să experimentăm „culmea agriculturii”, cultivând mere, pere sau castraveţi, exportăm banane.
