Viitorul CEO, singura necunoscută importantă pentru gorjeni

Loading

Cornel ŞomâcuÎntr-un an electoral cu două rânduri de alegeri, gorjenii sunt deosebit de apatici şi nepăsători. În urma unor sondaje neomologate, făcute chiar de partidele politice importante, a reieşit un îngrijorător dezinteres faţă de eşichierul politic. Nu doar că oamenii au renunţat de prea mult timp să aştepte ceva schimbări în bine de la politicieni dar senzaţia generală de lehamite vine şi pe fondul lipsei de performanţă. Cererile “străzii”, adică ale acelui grup ieşit pe stradă în noiembrie şi nereprezentativ pentru ţară, nu au fost împlinite de guvernarea tehnocrată şi este greu de crezut că o va putea face un guvern politic.
Revenind la Gorj, pe conjudeţeni continuă să îi intereseze soarta Complexului Energetic Oltenia pentru că de funcţionarea acestuia se leagă cam tot ce mai funcţionează la poalele Parângului. Indiferent cât am da-o noi pe economia de piaţă şi iniţiativa privată, la Gorj nu înseamnă decât buticăreală ieftină şi ifose de patroni care ne bagă mâna în buzunar cu neruşinare. Sunt prea puţini cei care produc cu adevărat ceva şi, dacă luăm urma banilor, o să aflăm ceva legături şi cu industria energetică. Până şi liderii de partid din Gorj, unii dintre ei cu averi considerabile şi cu aspiraţii de mărire în această vară, îşi datorează averile tot acestui sector. Cu toate acestea nimeni nu vrea să facă ceva important pentru CEO, se câştigă voturi şi averi în acest sector dar soluţiile lipsesc. Este adevărat că pe afară s-a decis altceva pentru România, inclusiv pentru supravieţuirea CEO, dar Dan Vâlceanu liderul PNL care aspiră la preşedinţia C.J. sau Robert Filip, candidatul PSD-UNPR pentru Primăria Rovinari, ar trebui să realizeze că dacă câştigă mandatele nu le va fi deloc uşor să coordoneze dezastrul. Din nefericire, şi unii dintre parlamentarii gorjeni sunt veritabile caricaturi ale interesului acestor locuri şi ne întrebăm de ce sunt dezinteresaţi gorjenii de alegeri?
Se spune că guvernul tehnocrat construit în laboratoarele Bruxellului are ca unic obiectiv distrugerea independenţei energetice a României, singura care ne-a rămas în ultimul sfert de veac. Chiar dacă este doar o teorie, există foarte mulţi susţinători, Hidroelectrica este extrem de performantă şi nu ar trebui înstrăinată iar CEO, pe lângă atribuţiile de siguranţă naţională a sistemului energetic, se încearcă să fie îngropat cu datorii istorice dictate de interese mai mult sau mai puţin politice. Tuturor celor care vor candida în 2016 să le cerem grijă de CEO sau, dacă nu par sensibili pe această problemă, să nu irosim voturile!