Despre începuturile mineritului în județul Gorj(IV)

 2,604 total views

Mineritul din Gorj a suferit amputări serioase în ultimii ani după ce timp de circa șapte decenii cărbunele a fost cea mai importantă resursă energetică a țării. Fiind vorba de mai multe generații, cei din prezent avem tendința să uităm dificultățile începuturilor.Vă propunem în cele ce urmează un serial jurnalistic marca ”Vertical” care ne va purta în următoarele săptămâni cu decemii în urmă la exploatările de cărbune  de la Cariera de zi Rovinari sau minele Schela și Baia de Fier. Mulțumim specialiștilor Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu” pentru suportul documentar acordat.

Dacă în primele episoade am urmărit începuturile mineritului în zona Rovinari, vom urmări în cele ce urmează zona Schela. Mina Schela se afla la poalele munților Vulcan, în imediata apropiere a poienii lui Mihai Viteazul, pe Valea Râului Schela. Informațiile istorice ne spun că începutul exploatării antracitului la Schela datează din 1891, când se exploata dintr-un afloriment proprietate a lui Victor Ion. În această perioadă s-au exploatat 240 de tone de tone care au mers, în mare măsură, către Imperiul Austro-Ungar. Producția pe această perioadă: 1891-90 tone, 1892-120 tone, 1893-30 tone. Vorbim de o exploatare total rudimentară care consta aproape în întregime în niște grefi din care se scoate cu sacul și se duceau la Tg-Jiu și Petroșani cu carele.

În perioada 1894-1898 exploatarea de la Schela a fost preluată de celebrul politician Dincă Schileru, cel care folosește tot exploatarea în afloriment, prin tranșee, iar transportul se făcea manual cu tracul și sacul. Se transporta antracitul la Tg-Jiu cu carele. Aici era repartizat la C.F.R. și la alți consumatori din țară. Producția realizată în această perioadă a fost de 810 tone, după cum urmează: 1894-150 tone, 1895-300 tone, 1896-225 tone, 1897-75 tone, 1898-60 tone. În anul 1899 Mina Schela își schimbă din nou proprietarul, fiind preluată de un englez Tamson care a exploatat zăcământul până la 1912.

Lucrurile se vor schimba începând cu anul 1899. Din acest moment vor începe să se execute și lucrările subterane: două galerii de coastă și una plan înclinat, transportul făcându-se în subteran cu vagoneții de lemn și tracțiune manuală. Evacuarea apelor se făcea cu o pompă acționată cu aburi.

Până în anul 1912  s-au exploatat 16 299 tone,  producția de vârf fiind în anul  1911 de 2590 tone.

În perioada 1913-1924, exploatarea de la Schela a fost preluată de o societate formată de oamenii de afaceri Titu Bărbulescu și Constantin Neamțu. Aceștia vor folosi facilitățile tehnice rămase de la vechiul patron.  Pentru anul 1913 s-a obținut o producție record de 2700 tone de antracit, În anul 1915 se înregistrează o producție de 2400 tone. Din acest moment, producția se va  reduce considerabil, în 1916 înregistrăm doar 800 de tone. În anul 1918, sub ocupație germană, producția s-a ridicat la 2189 tone.  Din 1919 până în 1924 producția a scăzut constant de la 731 de tone în 1919 la 150 de tone în 1924. Mina de la Schela se va închide în 1924  ca nerentabilă.

În anul 1931, Exploatarea Schela este preluată de către inginerii Mărcuțiu și Cara care vor redeschide mina prin două galerii de coastă care vor fi funcționale până în 1935. În total, în intervalul 1931-1935 se vor exploata 6922 tone, cu producție maximă în anul 1933 de 1806 tone, după care scade până în 1935 la 1720, 7 tone.

Cei doi antreprenori au vândut concesiunea în 1935 către alți investitori. Noul proprietar, inginerul Faghet și asociatul său, Gheorghe Drosescu, au reușit producții record în perioada 1936-1948, totalul ridicându-se  la 57. 589 tone. Pe scheletul vechii mine și cu extinderea galeriilor subterane, producția de vârf a fost în 1943 cu 7014 tone. În 1948, anul naționalizării, producția a fost de 6451, 5 tone.

În 1948, după 11 iunie, va lua ființă I.C. Schela cu sediul Tg-Jiu, Regiunea Craiova.(Va urma).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *