Despre începuturile mineritului în județul Gorj(III)

 2,435 total views

Mineritul din Gorj a suferit amputări serioase în ultimii ani după ce timp de circa șapte decenii cărbunele a fost cea mai importantă resursă energetică a țării. Fiind vorba de mai multe generații, cei din prezent avem tendința să uităm dificultățile începuturilor.Vă propunem în cele ce urmează un serial jurnalistic marca ”Vertical” care ne va purta în următoarele săptămâni cu decemii în urmă la exploatările de cărbune  de la Cariera de zi Rovinari sau minele Schela și Baia de Fier. Mulțumim specialiștilor Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu” pentru suportul documentar acordat.

Abia la 7 februarie 1955 apare HCM 140 care hotărăște exploatarea zăcământului de la Rovinari prin dezvelire. Prin documentul respectiv, Ministerul Minelor, Ministerul Construcțiilor și Ministerul Energiei Electrice primesc sarcinile și fondurile necesare pentru deschiderea Bazinului Carbonifer Gorj.

Începuturile mineritului de carieră

Lucrările de construcție  industriale și sociale reveneau în sarcina Ministerului Construcțiilor  care a încredințat aceste lucrări  Trustului de Construcții Hidrotehnice. În primăvara anului 1955 soseau la Rovinari  o serie de întreprinderi care colaborau la executarea lucrărilor: Trustul de Studii și Prospecțiuni a executat studiile topografice și hidrologice; Întreprinderea 5 Construcții a executat deschiderea Cariei I și linia ferată Tg-Jiu-Rovinari; Întreprinderea Construcții C.F. a executat lucrările de legătură pe întreg terasamentul  liniei ferate Tg-Jiu-Rovinari; Întreprinderea 6 Construcții a executat stațiile CFR Rovinari și Cârbești precum și instalațiile electrice;  Întreprinderea 21 Instalații a executat rețelele electrice de joasă tensiune precum și instalațiile de apă și canalizare; Întreprinderea de Construcții Miniere a executat silozurile la incintele industriale și birourile; Trustul Electro-Montaj în legătură cu Trustul Energo-Construcții au executat rețeaua electrică  de 35 km Bărbătești-Rovinari Stația 35 KV și centrala electrică de intervenție Rovinari;  Întreprinderea 168 a asigurat transporturi auto, hidro și pe benzi ale șantierului; Trustul Utilaj Greu București a asigurat utilajele de bază necesare lucrării ș.a.

În luna februarie 1955 au sosit la Tg-Jiu primele garnituri de trenuri cu utilaje pentru șantierul Rovinari. Erau aduse la Rovinari  pentru început: 14 excavatoare, 16  tractoare Kirov, 9 screpare  cu cupă de 6 mc., 2 eleventinguri, 2 dragline pășitoare RS.1., 2 elinde Mark Wardt, 3 gredere, 5 cilindri compresor, 2 sondeuze, 20 electropompe, 15 grupuri electrogene TN.60, 5 grupuri electrogene 23 August, 25 betoniere, 100 camioane basculante….

Lucrările de la Rovinari au fost coordonate de Întreprinderea 5 Construcții prin inginerul Gheorghe Cochină. Lucrările au evoluat cu multă rapiditate, încă din anul 1955 fiind recepționate: Grupul Social de organizare a construcțiilor, cu o suprafață construită de peste 8000 mp. Compus din dormitoare, băi, cantine, cluburi, cu 5 sectoare: Tg-Jiu, Iași, Văleni, Poiana și Rovinari, cu o capacitate de cazare de 2000 locuri; linia ferată normală Tg-Jiu-Rovinari, cu o lungime totală de 17 km, 4 poduri metalice, 7 poduri de beton și un pod de lemn; s-a deschis Cariera I  ”Balta Unchiașului” prin excavarea a 350 000 mc. Steril  etc.

În anii următori se vor da exploatării incintele industriale, birouri, 15 locuințe cu 30 de apartamente, 15 cămine cu 150 de camere, club, cantină, baie, dispensar, farmacie, complex comercial, rețele de apă și canal ș.a. Abia în 1957 începe exploatarea pe scară largă a primei cariere din RPR, Cariera I ”Balta Unchiașului”.

Un rol important în realizarea lucrărilor de început a revenit armatei, așa cum arată Mihai Pasere în ”Monografia Rovinarilor”(2011). Astfel, sub comanda colonelului Dumitru Zamfirescu a fost adusă o unitate militară cu 800 de militari în termen la care se adăugau cadrele și personalul civil.

Țării, cât mai mult cărbune!

Producția de cărbune a crescut la Rovinari de la an la an, dar nu în cifre impresionante. Potrivit statisticilor miniere în 1960 producția a fost de 276 000 tone lignit, în 1961 de 339 000 tone, în 1962 de 477 000 de tone iar în 1963 de 490 400 de tone, practic o dublare a producției în patru ani. De reținut aici eforturile statului comunist de a aduce la Rovinari cele mai noi și performante utilaje.

Rămân de reținut  eforturile statului comunist de reducere a prețului de cost a lignitului. Astfel, în perioada 1960-1963 prețul de cost al tonei de lignit a scăzut de la 150, 54 lei/t în anul 1960 la 91,03 lei/t în 1963.

De fapt, lucrurile se puteau vedea cu ochiul liber. Dacă la început descoperta la Cariera Balta Uncheașului a luat forma unui complex terasier cu elinde prășitoare, benzi transportoare și haldare prin hidromonitoare, treptat a luat proporții lucrul cu excavatoarele de mare putere aduse de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Se foloseau autobasculantele de tip KRAZ, MAZ, DUMPER, ZIS și STEAGUL ROȘU. Sterilul era depus pe 5 trepte de haldă inferioară, pornind de la Jiu.

Pe atunci, exploatarea cărbunelui arăta de felul următor. Pe stratul de cărbune funcționau stații de pompe cu care se evacuau apele din freatic și precipitații, asigurând posibilitatea tăierii, spargerii și încărcării cărbunelui căruia i se asigurase un siloz și expediția pe calea ferată pusă în exploatare între Poiana și Tg-Jiu.(Va urma)

One Comment on “Despre începuturile mineritului în județul Gorj(III)”

  1. Lignitul a fost principala resursa energetica pt. ca asa a dorit noul regim politic instalat in 1965….exploatarea acestui zacamant de proasta calitate pana in acest an era doar de fatada ,Gorjul avea si alte atuuri…..asa a aparut lacul Ceauru, dupa 1965 el a devenit indezirabil, noul regim politic a generat o diversiune care a grabit abandonarea lui….inginerul Dancescu a suportat consecintele fiind acuzat de furt …..astazi se pot vedea doua constructii realizate de el ,o casa in zona cartierului Vart si un strand in orasul Tg Jiu ,ambele realizate pe domeniul public….nici pomeneala ca activistii de partid sa -si faca case din materiale furate de pe santierul hidrotehnic,,,,furtisagurile au fost facute de proletari….ei mostenisera de la parinti case de chirpici, dar cotetele de gaini si porci ,grajdul de vaci erau facute din beton armat cu otel striat adus de pe vastul santier….exploatarea lignitului dupa 1965 a capatat noi dimensiuni noul lider comunist scapand astfel de presiunea fratilor de la rasarit ,fratii astia refuzand a se implica logistic ….niciodata nu vom cunoaste cu adevarat bogatiile acestui judet in schimb le cunosc altii care au explorat nestingheriti judetul in perioada 1948-1960….replica lui Ceausescu a fost centrala de la Cernavoda ,uzina de apa grea Severin ,desi in Gorj exista un zacamant pt, moderator neutronic ,precum si extinderea exploatarilor de lignit ,exploatari care vor lasa sechele pt.totdeauna …moartea lui Dej ,un individ ineligent si bine conexat la tehnologiile vremii a rapit orice sansa Gorjului de a produce sau a fi parte activa la procese tehnologice cu inalt grad de calificare…..jocul lui Ceausescu cu resursele energetice si metalifere aveau sa-i aduca moartea nemeritata in ziua de Craciun a anului 1989…..o ISTORIE a inceputurilor exploatarii lignitului in Gorj lasa un gust amar, atunci cand te gandesti ca resursele cu adevarat valoroase au fost o vreme uitate din motive politice, iar apoi concesionate de catre tradatorii romani ,fratilor plini de democratie, altii decat aia de pana la 1965….

Comments are closed.