Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Despre I.D. Isac, eroul României Mari

Despre I.D. Isac, eroul României Mari

Submitted by on 15 December 2019articol citit de 550 ori | No Comment

A văzut în acest an lumina tiparului o nouă reeditare a operei de război a învățătorului I.D. Isac, ofițer al Armatei Române în anii Războiului de Reîntregire Națională. Proiectul aparține Comisiei Centenar din Primăria Municipiului Tg-Jiu, aceasta fiind condusă de viceprimarul Adrian Tudor Drăghici. Această carte va ajunge în toate bibliotecile școlare de pe raza municipiului Târgu-Jiu.

Despre acest proiect editorial, viceprimarul Adrian Tudor ne-a declarat: ”Mă bucur că am reușit să ducem la final și acest proiect editorial coordonat de Comisia Centenar aleasă de Consiliul Local Tg-Jiu. Țin să mulțumesc pe această cale elevilor de la Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru” și profesorului Cornel Șomîcu pentru implicare. Lucrarea este sau va fi accesibilă tuturor elevilor și profesorilor de istorie din Tg-Jiu.”

Redăm mai jos o parte din prefața semnată de prof. drd. Cornel Șomîcu:„Una dintre personalitățile gorjene de prim rang în prima jumătate a secolului trecut este I.D. Isac, învățător, ofițer al Armatei Române în anii războiului și parlamentar al perioadei interbelice pentru mai multe legislaturi. Din păcate, ca și alți făuritori ai României Mari, I. D. Isac a trebuit să supraviețuiască muncii forțate de la canal. Originar din Pojogeni-Gorj, învățătorul Ion Dumitru Isac a marcat epoca în care a trăit, aceste meleaguri încă așteaptă eforturi care să îi păstreze și să îi cinstească memoria. Ion D. Isac (1893-1962), a fost mai întâi eroul Războiului de Reîntregire Națională, reținem că a plecat la confruntările pentru România Mare din anii 1916-1919 din postura de sublocotenent în rezervă și comandant al plutonului 2 din compania a 9-a din Regimentul Gorj nr 18. Practic, viitorul deputat, a participat la toate evenimentele perioadei, aflăm acest lucru din cartea „Zile de zbucium și glorie” (Pe Valea Jiului, 1916) care inițial era doar primul volum din trilogia care ar fi avut la volumul II „De la Jiu la Trotuș”(Mărăști și Mărășești, 1917) și „De la Jiu la Budapesta”(Pacea 1919), ambele neapărute. Eroul gorjean a fost în fruntea subunității sale încă din 14 august 1916 când s-a decretat mobilizarea generală în România, a trecut Munții Vâlcanului și Parângului în fruntea soldaților săi ajungând până în preajma localității Pui. Va urma retragerea până în Moldova cu același Regiment nr 18 Gorj. Este unul  dintre supraviețuitorii luptelor de la Mărăști și Mărășești, pentru care a și fost decorat cu „Steaua României”. Eroul gorjean a fost o personalitate atât a școlii gorjene cât și a vieții politice și culturale din Gorj și din toată țara. Dascălul gorjean, erou al Războiului de Reîntregire, a fost ales deputat începând cu anul 1928, ultimul mandat fiind în perioada 1946-1948. A jucat un rol important în organizarea politică a țărănimii române, fiind un demn urmaș al lui Dincă Schileru și un colaborator al lui Grigore Iunian și Ion Mihalache. Din moștenirea culturală nu putem să nu amintim de Școala de Meserii de la Cerătu-Pojogeni din perioada interbelică. În memoria publică a rămas mai ales ca autor al însemnărilor pe care editorul-Comisia „Centenar” din Primăria Târgu-Jiu-vi le oferă cu această ocazie. Pentru cititorul contemporan, câteva informații despre această carte ni se par relevante. Volumul lui I.D. Isac a fost apreciat public chiar de marele istoric Nicolae Iorga, cartea fiindu-i trimisă de autor cu o dedicație absolut interesantă: „Domnului profesor N. Iorga. La cincisprezece ani după unirea provinciilor româneşti. Marele profesor al neamului românesc, făuritorul sufletului care a câştigat victoria în război. 1 decembrie 1933“. Omul de cultură Valeriu Rîpeanu scria în introducerea ediției din anii 80: „Am aflat cartea lui Ion D. Isac în Biblioteca lui N. Iorga şi m-am gîndit la tainicele „corespondenţe sufleteşti“ ce s-au ţesut între cel care pregătise sufletul României profunde şi unul dintre miile şi miile de anonimi care, acum şaptezeci de ani, la cumpăna nopţii de 15 august 1916, au pornit pe drumul de zbucium, la capătul căruia se împlinea idealul tuturor românilor: unitatea naţională.” Eroul de război Cu siguranță, I.D. Isac a rămas în memoria publică dar și a camarazilor de luptă prin participarea la război. Amintea în fața Parlamentului mai târziu ca s-a  aflat de 98 de ori în bătaia focului dușman și tot de atâtea ori a scăpat pentru a sluji crezul său de luminare a satelor, de creare a unei vieți mai bune pentru țărani. Învățătorul Ion Dumitru Isac ne-a lăsat moștenire o carte de istorie. Parcă îl și vedem peste timp pe tânărul din Pojogeni, subofițer, notîndu-şi între două bătălii, într-un carneţel ţinut în buzunarul de la tunică, în dreptul inimii, impresiile, stările, trăirile din ajunul morţii care le era scrisă sutelor de mii de români aflați sub drapel și trimiși să lupte practic cu mâna goală. Parcurgând rândurile scrise cu mai bine de opt decenii în urmă, asistăm aievea la un film de cea mai bună calitate în care gloanțele ne șuieră pe la ureche, explozia obuzelor, gemetele muribunzilor, chemările de ajutor ale răniţilor, uralele atacatorilor porniţi la luptă, strigătele de victorie. Eroul gorjean reușește să ne poarte prin tot ce a însemnat calvarul războiului și mai ales al luptelor pentru Gorj în toamna anului 1916. La mai bine de un secol de la Marele Război, realizăm că avem în față o personalitate de excepție care se evidențiază printre zecile de mii de anonimi care au luptat pentru țară cu ocazia respectivă. Citindu-i însemnările publicate în 1933, realizezi ca spectator ce noroc a avut autorul că a scăpat din uriașul carnagiu care a fost Primul război Mondial. După ce analizăm ce a urmat în viața sa ne dăm seama că era sortit altui destin. Omul politic Iubitor al celor mulți și săraci, truditorii pământului, I. D. Isac a fost permanent un om de stânga care a început să aibă probleme adevărate odată cu venirea comuniștilor la conducere. A suportat chiar rigorile detenției în lagărele comuniste.În perioada interbelică a fost deputat al grupării țărăniste dr. N. Lupu, un veritabil critic al guvernărilor corupte ale perioadei:  „Căutaţi ţapi ispăşitori în lumea muncitorilor şi a lucrătorilor hămesiţi de foame? Căutaţi ţapi ispăşitori în lumea celor nedreptăţiţi, deznădăjduiţi şi disperaţi de nelegiuirile pe care le văd şi nedreptăţile pe care le îndură?“ Istoricul C. C. Giurescu și-l amintește din Parlamentul interbelic: „Ocupau locurile din stânga, dar nu jos, în incintă, ci pe trepte, lîngă locurile presei şi lângă partizanii lui Nicolae Lupu. Între aceştia, se distingea, prin înfăţişare şi îmbrăcăminte, deputatul Isac. Înalt, voinic, spătos, şi purtînd costumul popular românesc al Gorjului – alb cu fireturi negre. Vorbea cu glas tare şi spunea lucruri cu miez… Costumul, Ion D. Isac şi-l croise luînd pildă de la haina de pandur a domnului Tudor. Nu era o cochetărie de politician, ci un mesaj şi legămînt de fidelitate la cauza ţăranilor.” De numele deputatului I.D. Isac se leagă și crearea Ligii contra Cametei, îndeplinind funcţia de secretar general pe ţară al organizaţiei și de președinte în judeţul Gorj. Liga împotriva cametei încerca să determine guvernele să înceteze urmărirea debitorilor și să lichideze datoriile agricole. La 19 noiembrie 1946 Ion D. Isac a fost ales deputat în Adunarea Deputaţilor din primul Parlament, așa zis democratic, al ţării. Având o îndelungată practică parlamentară i s-a încredinţat funcţia de vicepreședinte al Adunării Deputaţilor, fiind apreciat pentru consecvenţa ideilor politice puse în slujba oamenilor. Activitatea politică a învăţătorului Ion D. Isac s-a încheiat la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată Republica Populară Română, dar pentru că a fost politician ţărănist (fie și cu idei de stânga) în alt regim, comuniștii l-au persecutat și l-au supravegheat neîncetat, prin organele de securitate. Ion D. Isac a fost trimis de comunişti în 1952 să muncească la Canal. A stat acolo şapte luni în condiţii  crâncene după cum ne putem imagina. În martie 1962, Ion D. Isac s-a stins din viaţă. Dascălul și omul de cultură Numele lui I. D. Isac este legat în primul rând de profesia de dascăl pe care a slujit-o mai multe decenii. Împreună cu fratele său, Vasile Isac și cu preotul Gheorghe Isac au întemeiat în satul natal, Căminul Cultural „Casa Eroilor”, cu ajutorul căruia s-a realizat o construcție cu parter și etaj ca local pentru Școala de meserii întemeiată în anul 1924. Această școală sătească, de renume în acele timpuri, a pregătit, timp de două decenii cât a funcționat mai multe generații de elevi în meseriile de fierari, tâmplari și croitori. I.D. Isac este legat de apariția și coordonarea publicației „Revista învăţătorimii gorjene”, la care a scris în permanență (1930– 1940) și pe care a condus-o în perioada 1935 – 1937. Tot acestuia îi datorăm apariția publicației „Gazeta Plugarilor” – ziar al Partidului Ţărănesc – dr.N. Lupu, apărut în perioada 1 septembrie – 15 noiembrie1933 la Pojogeni, sub redacţia lui Ion D. Isac. Și prima ediție a publicației „Pandurul” – ziar de informaţiuni și de luptă pentru adevăr și dreptate, apărut lunar în perioada aprilie 1935– ian. 1936, o datorăm direcțiunii lui Ion D. Isac. Desigur, vieții și activității lui I. D. Isac îi datorăm ca și contemporani o lucrare amplă care să evidențieze multipla sa personalitate și realizările în mai multe domenii. Am reținut deocamdată pentru acest material contribuțiile lui Octavian Ungureanu, Alexandru Doru Șerban, Ilarie Isac și articole de presă apărute în „Adevărul”, „Curierul de Argeș” și „Vertical”. Poate că anii ce vor veni vor împlini un asemenea deziderat, o monografie cuprinzătoare pentru o personalitate uriașă a istoriei și culturii gorjene.”

Comments are closed.