În ultimii ani economia românească a devenit una de carton… portocaliu şi de proastă calitate. Am putea chiar spune că şi-a păstrat aspectul, schimbând doar culoarea, căci înainte cartonul era roşu, aceasta pentru a nu arăta într-o singură direcţie cu degetul.
A rămas la fel de neclar dacă România va continua umilinţa, încheind un nou acord cu FMI, acord care ar presupune, pe lângă scumpirea gazelor prin liberalizarea preţului, şi continuarea politicii de reducere a personalului angajat în companiile de stat. În loc să încerce să rentabilizeze aceste companii, Guvernul continuă să ducă o politică de falimentare şi executare silită a acestora, în vederea scoaterii lor de pe piaţă şi facilitării ocupării poziţiilor, rămase astfel vacante, de către clientela PDL. Avem aşadar un veritabil cod portocaliu în economia românească, acesta nesemnificând altceva decât FALIMENTUL.
Vă întrebaţi ce au astăzi în comun cuvintele specialiştilor şi coşul de consum al românilor? Într-o economie de piaţă funcţională, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un leu se poate cumpăra mai puţin (aproape nimic), respectiv un leu valorează mai puţin decât valora anterior. După ce ne-am lămurit ce înseamnă inflaţia, precizăm că analiştii devenind pesimişti în privinţa acesteia pentru anul 2011.
Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.
La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv: articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina); bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat); serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe). Comparând preţul coşului de consum în ultimii ani, am ajunge la următoarea concluzie: toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi lună a anului precedent. Inflaţia a crescut constant în ultimii ani şi continuă să crească, în timp ce specialiştii doar îşi dau cu părerea, folosind cuvinte goale de conţinut… asemenea coşului de consum al românilor.