Fluviul străluceşte, argintându-şi valurile liniştite în lumina dimineţii. Stâncării muntoase veghează malurile sale abrupte şi înalte. Suntem în pintenul stâncos de la Ogradena, foarte aproape de cel mai îngust loc în care Dunărea taie zidurile munţilor. Peste luciul apei, mângâiată de soare, se zăreşte Tabula Traiana, o placă memorială antică din piatră care aminteşte de invazia cuceritoare a romanilor peste pământul regatului dac, începută de Tiberius şi terminată de împăratul Traian. De aici se intră în clisura Cazanelor Mici, spaţiul sălbatic şi spectaculos în care fluviul străpunge victorios îngemănarea dintre Carpaţi şi Balcani.
Înaintăm în geografia unică a cazanelor. Străbatem drumul furişat sub veghea stâncilor împădurite şi după ce ocolim în lung de ţărm golful Mraconia, revenim pe viaductul ce-l traversează pentru a admira în toată splendoarea lui muntele Ciucaru Mare, acest Rushmore românesc în trupul căruia a fost sculptat chipul lui Decebal, ultimul şi cel mai viteaz dintre regii dacilor. Este o operă de curaj şi autentic patriotism, dăruită ţării de istoricul Iosif Constantin Drăgan.
Chinul creaţiei
Ochi ageri şi gânduri îndrăzneţe au măsurat pereţii muntelui şi au ales perimetrul ineditei zămisliri. Au urmat apoi încercările, dezvelirea piscului muntos de vegetaţie, lucrul în sine cu sacrificii şi momente de cumpănă, cu zbateri aprige şi triste renunţări, cu sclipet de daltă şi hornăit de picamer, cu zguduiri de explozii, în alternări de vrednică împlinire, de tenace şi fecundă creaţie, care au durat un deceniu, din anul 1994 până în 2004. Aşa s-a ivit din miez de piatră chipul regelui care a venit astfel la Dunăre, să arate lumii mari că este acasă, în Dacia străveche. El veghează aici, peste Carpaţi, ca un simbol nepieritor al istoriei românilor!
Şi a fost multă încercare pentru cei 12 sculptori-alpinişti din echipa de temerari a maestrului Florin Cotarcea în înzestrarea acestor privelişti cu cea mai mare statuie în piatră din Europa. Roca nu a fost atât de prielnică pentru dăltuire. A fost nevoie ca nasul şi mustaţa regelui să fie ajustate prin cimentare. Creasta sură a vârfului de munte a fost adaptată spre a reprezenta căciula tarabostes pe care o purta Decebal. Efigia sculptată are o înălţime de 55 de metri şi se oglindeşte în apa Mraconiei, cea întunecată de făptura munţilor, ascunsă sub umbra şi umerii lor.
Doar barcagii şi pescarii obişnuiţi cu toate misterele şi ungherele fluviului ştiu a povesti despre truda intensă a meşterilor pe schelele agăţate de cremenea veche, pe arşiţă ori răcoare, suspendaţi în cordeline şi pitoane, ori albiţi de praful de piatră scăpătat din scrijeliri de daltă, ori scânteieri de şpiţ sub lovituri de baros scurte şi seci. Doar barca a fost legătura dintre ponton şi şantier. În aceste condiţii s-au transportat uneltele şi materialele de trebuinţă. De maximă dificultate a fost şi operaţiunea de mutare a schelelor, iar convieţuirea cu viperele aciuate în ascunzişuri de stâncă mai mult decât o periculoasă aventură. Prin toate acestea au trecut izbânditori cei care au aşezat în trup de munte chipul semeţ şi sobru al regelui dac.
Sub capul lui Decebal stă scris în limba latină: „DECEBAL REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal – făcută de Drăgan”). Basorelieful impunător şi memorabila inscripţie se citesc de departe, din larg de Dunăre şi de pe malul sârbesc, de privitorul de pretutindeni, dar cel mai mult se citesc din trăirea tihnită şi trainică a spiritului românesc. Statuia înnobilează peisajul şi întăreşte unicitatea acestor locuri.
Ieşim din deschiderea golfului şi căutăm porţile Mănăstirii Mraconia, zidire creştină pe un pinten solitar de stâncă. Trăim taina rugăciunii, ne plimbăm privirile peste simplitatea chiliilor şi revenim pe esplanada micuţă pentru a înţelege cum se văd Cazanele Mici printre flori de leandru. Aici, fluviul atinge cele mai neobişnuite cote, sub 200 de metri lăţime şi o adâncime de până la 120 de metri.
Jos, sub îndiguirea de beton, una după alta, ambarcaţiunile duc vizitatorii spre Dubova şi Cazanele Mari. Motoarele sforăie săgetând vârtejurile şi curentul viforos al Dunării. Prin strâmtura din Mraconia!
