În ultima perioadă ”transpiră” periodic informații despre un posibil guvern PNL-PSD după alegerile parlamentare din toamnă, proiect mult dorit de președintele Iohannis. Apărută din surse liberale sau conectate la Cotroceni, informația are darul de a mobiliza electoratul liberal, disperat că nu trece oficial la guvernare și, model pedelist brevetat, să bage zânzanie în alianța PSD-ALDE. Ținând cont de faptul că social-democrații au fost ”ajutați” de DNA să se maturizeze, greu de crezut că vor repeta greșeala din 2009 cu un guvern bicolor cu hățurile la președinte. Acest proiect ar putea deveni o oportunitate doar prin contribuția total dezinteresată a Justiției, liderii PSD putând fi obligați să aleagă ce este mai bine pentru țară, dacă ne înțelegeți unde batem.
Din perspectiva românilor, tot mai ignorată în ultima vreme, un guvern mamut nu este de dorit având în vedere experiențele nefericite 2009 și 2012 dar și faptul că acest proiect ”spală” soldații credincioși ai popularilor europeni de pe meleagurile românești, structura de conducere a fostului PDL controlând autoritar PNL-ul actual. Fără a comenta simpatia de care se bucură în rândurile electoratului român foștii pedeliști de a fost nevoie de confiscarea ultimului partid istoric pentru a nu da piept cu alegătorii sub sigla consacrată, se poate spune că suntem un popor matur de nu dăm toată puterea, a se citi Președinția și Guvernul, în aceleași mâini politice. Cineva încearcă să încalce aceste reguli și abia acum avem o problemă.
Desigur, România ar avea nevoie de un consens al clasei politice pe probleme majore-gen planul de țară anunțat de Președinție-dar experiența politică ne-a demonstrat că nu știm decât să punem ”tălpi”, vă amintiți de eșecul modificării Constituției sau de regionalizare. Așa că în loc de a merge pe principiul ”la pomul lăudat” iar proiectul unificării politice să dea rateurile cunoscute sau să avem un stat prezidențial omnipotent pe lângă Constituție, mai bine mergem pe o variantă fiabilă gen PSD-ALDE sau PNL-PMP și UDMR. E practic pariul lui Dragnea pentru a rămâne în politica mare și miza sa de a convinge electoratul PSD că nu joacă la cacealma cum îl suspectează cei din aripa Ponta, adică o guvernare pesedistă care exclude PNL.
