În Biblioteca Serviciului Județean Gorj al Arhivelor Naționale se regăsește un Raport despre starea morală și materială a bisericii parohiale ,,Sf.Apostoli” din Tg-Jiu din anul 1903 publicat de către președintele Epitropiei Icon. Ion Malaescu la Tipografia Romana Marin Predescu în anul 1904. În acest raport sunt surprinse extrem de bine și de detaliat realitățile anului 1903 raportate la situația parohiei gorjene din acea perioadă.
Încercăm să detaliem în cele ce urmează problemele abordate în acest raport, aspecte atât de ordin moral dar mai ales financiar deoarece situația financiară a parohiilor, în general, mai ales în acea perioadă era una extrem de precară. Dar să dăm
,,Parohia Sf.Apostoli se compunea din două biserici: biserica Sf.Apostoli ca biserică parohială, cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel și biserica Sf.Nicolae ca biserică filială.
Biserica parohială ,,Sf.Apostoli” este de zid. Ea a fost construită în anul 1747, de aceiași ctitori care au construit și biserica Catedrală ,,Sf.Voievozi” din acest oraș. S-a prefăcut și înfrumusețat pictându-se din nou, însă cu totul slab, în anul 1852 în timpul domnitorului Barbu Știrbei. Ea se mai numea și biserica de câmp, fiind așezată cam la o parte a orașului la răsărit înspre târgul de săptămână. De la data reînnoirii și până în prezent nu s-a mai adus vreo îmbunătățire simțită așa că în ceea ce privește starea sa externă și internă lasă mult de dorit și o reînnoire radicală, dacă nu chiar o construire din nou se impune, nemaiputând credincioșilor ca un locaș de închinare și adorațiune lui D-zeu.
Această Epitropie, dându-și seama despre marea și rostul său în ceea ce privește administrarea avutului parohal, și a ridicat al său glas, chiar în mai multe rânduri, înfățișând autorităților în drept starea precară în care se găsește și nevoia ce se simte ca și această sf.biserică să aibă dreptul de a fi cercetată și îmbunătățită atât cât este posibil. D-l Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice cu ocaziunea cercetării și aprobării bugetului de venituri și cheltuieli al bisericii pe exercițiul în curs a lăsat la latitudinea Onor.Primării locale, ca cu ocasiunea formării bugetului comunei pe exercițiul în curs să aloce și ceva pentru reparațiuni și îmbunătățiri la biserica Sf.Apostoli pe lângă suma ce este datoare după lege a o da pentru personalul parohial. Dar cunoscut fiindu-ne puținul interes și neînsemnata solicitudine ce o arată primăriile comunelor urbane în genere, pentru biserici și cult, se înțelege de la sine că nici această biserică n-a avut parte de a i se da cel puțin atâta spre a i se face reparațiunile absolut necesare, căci bugetul comunei s-a întocmit și aprobat fără să se aloce ceva pentru o asemenea lucrare.
Dacă și cu ocasiunea întocmirii bugetului comunei pe exercițiul financiar 1904-1905 se va face ceva, nu o putem prevedea mai ales că ni s-a promis, că se va da tot ce va trebui bisericilor, potrivit cu mijloacele bugetare de care se dispune. În dorul neastâmpărat de a face ceva în această privință am procedat la deschiderea unor liste de subscripțiune publicată cu aprobarea Onor.Administrațiuni a casei bisericii, având nădejde că cu ajutoarele venite prin caritatea publică, vom strânge suma cât este necesară pentru a face, cel puțin, reparațiunile absolut necesare.
Biserica filială Sf.Nicolae este de asemenea tot de zid. Ea s-a construit prin osârdia și cheltuiala Sf.-Sale Păr.Protopop Andrei Schevofilax și a soției sale Maria împreună având întru acesta și concursul mai multor familii vechi din oraș care figurează ca ctitori principali. Aceasta s-a ridicat in anul 1810 și s-a pictat în timpul domnitorului Valachi Gh.Caragea.
Nemilostivele vremuri , în trecerea lor, și pe această casă a Domnului nu au cruțat-o, precum nu iartă nimic din ce este zidire omenească, ci, puțin câte puțin atingând-o, ne-o înfățișează ochilor noștri sub o stare rea, externă și internă, așa că și la aceasta se impune o reînnoire, fiind chiar cerută de împrejurările în care se găsește și care o fac un locaș impropriu spre a servi ca o casă de rugăciune. Și cu privire la starea acestei biserici, atât Epitropia cât și enoriașii ei, ne-am ridicat glasul, plângându-ne celor în drept, ca să se îndure și către acest sfânt locaș, afierosind o sumă cât se va socoti necesară și îndestulătoare pentru a face reparațiunile absolut necesare.
În bugetul exercițiului financiar 1904-1905 am alocat o sumă oarecare, pentru a se face câteva reparațiuni la această biserică. Dacă se vor aproba nu putem cunoaște. Avem însă nădejde tare în noua instituțiune a casei bisericii, creată pentru sprijinul și ocrotirea bisericilor și a clerului, că, cu toate bisericile, sărace vor fi ajutate spre a se reînnoi și îmbunătăți, ca să slujească cu adevărat de case pentru rugăciune. Și cu această nădejde să mergem mai departe.” (Va urma)
Nicoleta-Bianca Bărbuceanu
