Pe la începutul secolului al XX-lea, locuitorii comunei Băleşti, animaţi de ideile câtorva dintre ei, au pus bazele unei societăţi cooperative de credit şi economie sătească pe care au numit-o „Cuca”, după numele semeţului deal aflat în această localitate, care ulterior a devenit bancă populară. Astfel în data de 15 decembrie 1903 această societate avea să fie înregistrată la Primăria comunei Băleşti sub numărul 1839 iar la Judecătoria Ocolului Târgu Jiu actul constitutiv a fost autentificat sub numărul 173 din data de 17 decembrie acelaşi an.
Lăpădat Prejbeanu, președinte de bancă și primar
Așa cum am aflat din numărul precedent, în anul 1908 când în urma unor sesizări, în zilele de 22 şi 23 septembrie, la sediul băncii s-au prezentat pentru a efectua cercetări controlorii D. Mândricel şi C. Spâneşteanu care în prezenţa notarului comunei I. Aninoiu dar şi a membrilor consiliului de administraţie au constatat următoarele:
”Stăpân în comună prin poziţia ce ocupă ca primar şi stare materială personală, a reuşit, în cele din urmă să pună stăpânire şi pe întreaga conducere a băncii populare locale „Cuca”, ponegrind în faţa membrilor pe cei care ar fi dorit să-şi depună obolul lor de muncă în serviciul băncii şi al sătenilor şi căutând să inspire neîncrederea sătenilor faţă de unele instituţii şi ligi de uşurarea nevoilor masei poporului aşa cum cu câteva zile înainte de adunarea generală de la 7 febr. a. c. demisionează din postul de preşedinte al băncii pe motiv de interese familiare iar după ce această adunare are loc, d-l L. Prejbeanu cheamă pe membrii băncii la primărie şi începe a le spune în public, între altele, că banii încasaţi pentru livrete au folosit personal d-lor V. P. Mălăescu şi d-lui C. Coiculescu casierul băncii. Fondul de rezervă nu trebuie mărit deoarece se va lua de către Casa centrală ori pierde printr-o conducere a băncii fără d-sa.
Deşi după cum reiese din însăşi declaraţia d-sale, d-l Lăpădat Prejbeanu a recunoscut de drept – fără singur cuvântul retractare – toate constatările neregulilor găsite la bancă cu ocazia inspecţiei de la 30 iunie a. c. a d-lor controlori C. Spâneşteanu şi M. Catrangiu, totuşi a refuzat semnarea procesului verbal dresat în calitate de preşedinte al băncii şi a avut o purtare necuviincioasă faţă de reprezentantul casei centrale.
A aprobat împrumuturi la membrii nesolvabili pentru scopuri neproductive şi a preferat pe acei care se dau datori la bancă spre a achita datoriile ce aveau la d-sa personal, iar când consiliul de ad-ţie nu a vroit să ratifice unele împrumuturi, d-sa a nesocotit cu desăvârşire aceasta.
După cum se poate vedea prin bonurile cu n. 46, 47, 66 şi 67 din 1907 şi chitanţele cu n. 172, 173, 261 şi 262 din acelaşi an, d-l L. Prejbeanu a vărsat în bancă datoriile d-sale.
În calitate de primar al comunei, a autentificat acte de împrumut pe amanet la bancă pe care tot singur le aprobă ca preşedinte al băncii, fără ca aceste amanete să fie intabulate în registrul respectiv al băncii pe care a evitat să-l procure.
Amanetele multora din debitorii de la bancă servesc în acelaşi timp şi ca amanete pentru împrumuturile contractate de aceiaşi debitori la creditul agricol. A se vedea între altele împrumuturile locuitorilor C. şi Gr. Armega la credit pag. 122 şi 123 şi la bancă înreg. la n. 364/908, cum şi al locuitorului M. Bâjnea la credit n. 175 şi la bancă n. 485/908, a se confrunta cu catagrafia primăriei pe 1908, n. 158 şi n. 1.
A nesocotit suspendarea pronunţată din calitatea de preşedinte al băncii în urma inspecţiei de la 30 ianuarie şi pentru a-şi acoperi acţiunea necorectă cu poliţa de 500 lei a d-lui Ion V. Voiculescu a smuls din partea consiliului de ad-ţie o delegaţie generală prin care era împuternicit să stea în judecată ca reprezentant al băncii şi a uzat de ea în ziua de 12 iulie a. c. obţinând o sentinţă pentru un act care nu aparţine băncii; la cererea ce i-am făcut în timpul anchetei de a restitui băncii acea delegaţie, d-sa a refuzat chiar să ne-o prezinte.
Deşi numai e preşedinte al băncii, d-l Lăpădat Prejbeanu s-a amestecat şi în serviciul şi atribuţiile casierului încasând şi plătind bani şi ceea ce este şi mai grav încasând bani şi nevărsându-i la casă, a se vedea declaraţia lui C. Spineanu Toroinu pentru a cărui taxă de livret 0,30 s-a emis în prezenţa noastră chit. n. 384 din 23 sept. a. c. în urma răspunderii de către d-l Lăp. Prejbeanu a sumei de 30 bani.
După cum se constată din cuprinsul adresei Primăriei com. Băleşti sub n. 763 din 23 iulie 1908, d-l Lăpădat Prejbeanu în calitate de primar a impus băncii să acorde preschimbarea creanţelor debitorilor C. şi Gr. Armega, tocmai aceia cărora consiliul nu a voit să le ratifice împrumuturile acordate de d-sa personal pe când era preşedinte al băncii.”(Va urma)
Dan Cismașu