Carte de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești ale mânăstirii Strâmba (III)

 84 total views

Mânăstirea Strâmba dar și fostul sat Copăceni din comuna Bălești au avut un trecut comun prin stăpânitorii lor, în speță familia Râioșanu. Au existat perioade de timp când aceste legături au fost favorabile lăcașului de cult și alte dăți când lucrurile nu au stat la fel de bine. Prezentăm câteva momente mai puțin plăcute din acest trecut comun, o luptă între urmașii ctitorilor care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Continuăm în cele ce urmează cu fragmente din documentul păstrat până la noi, Cartea de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești ale mânăstirii Strâmba, din 9 august 1796, manuscris oferit de dr. Gheorghe Gârdu. Motivul disputei, după cum o să vedem din text, este că nu se mai respectase cutuma ”ca din prisos să se ajute ctitorii cei scăpătați”, așa cum hotărâse Stoichiță Râioșanu.

Iată cum arătau negustorii și boierii în perioada menționată de text
Iată cum arătau negustorii și boierii în perioada menționată de text

Din același document, citat în precedentele materiale, aflăm că mânăstirea Strâmba a fost răscumpărată din calitatea de metoh al mânăstirii Tismana cu o mare sumă de bani, 300 de galbeni de aur. Cei care au făcut acest efort, urmașii lui Miloș Logofăt, s-au dovedit autorii unor revendicări false acceptate de curtea domnească în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Continuăm cu alte mărturii din documentul încheiat la finele secolului al XVIII-lea, urmărind deopotrivă informațiile istorice cât și frumusețea textului.

Mânăstirea Strâmba în secolul al XVIII-lea

”(…) Și zicea acum numitul Râioșanu că după acest hrisov au tot stăpânit moșiile acestea de mai sus se numesc, împreună cu mânăstirea Strâmba de moșii lui și de tatăl său iar murind tatăl său după răzmerița rușilor și rămânând el nevârstnic au fost pus mâna Sfânta Episcopie Râmnic pe această mânăstire Strâmba și au fost și orânduit și igumenul până la leat 84 în domnia dintâi a Măriei Sale Vodă Șuțu când atunci găsind și el acest hrisov au pornind jalbă la Măria Sa cu care s-a fost orânduit la răposatul părinte mitropolit al Ungro-Valahiei chir Grigorie arătându-i și o anafora a prea Sfinției din leat 84 septembrie prin care a fost cercetat jalba numitului Râioșanu de cererea ce au făcut spre a lua mânăstirea Strâmba sub stăpânire-i, a fost cu puterea acestui hrisov și s-au fost găsit cu cale de Prea Sfinția, ca să o rânduiască către părintele Episcop al Râmnicului să cerceteze cererea și să înștiințeze Măriei Sale Mihai Vodă care măcar că la cea anafora deasupra se văzu scrisă porunca după cuprinderea anaforei dar fu nepecetluită pentru că zise acum Râioșanu că atunci luând el în știre că s-a făcut un fel de anaphora a făcut apelație către Măria Sa Mihai Vodă (…)anaforaua că și el s-ar afla la București și ar zice că s-ar fi făcut o luminată poruncă grecească a Măriei Sale Mihai Vodă de către raportul părintelui Filaret episcop află că pe acea vreme aici la Craiova cu care viand la Prea Sfinția cu nicio împotrivire nu s-a arătat hrisovul celui adevărat care-l avea și s-au și luat și au trimis de au adus pe igumen ce se afla pe acea vreme la mânăstirea Strâmba și l-au supus să împlinească și venitul acelui an și spre dovadă a ziselor lui ne arată un zapis cu leat 85, februarie 28 al uni Sima Nicolae adeverit și de clericii sfintei Episcopii și pe urmă și de către Prea Sfinția Sa Episcopul Argeșului ce era pe acea vreme preigumenul Sfintei Episcopii și de Dionisie eclisier prin care arăta că fiind ispravnic la moșiile mânăstirii Strâmba și că din anul 83 și în vremea când a fost igumen un Partenie și când au fost la anul și era să-i plătească zeciuiala din bucate după obicei precum s-a fost așezat l-au scos Râioșanu pe numitul igumen din stăpânirea mânăstirii ca un ctitor ce a fost și fiindcă nu s-a fost zeciuiala și făcând cerere să i se plătească și după jelbile ce au fost dat la Craiova orânduiți fiind la Vodă ispravnic de sud Gorj și neodihnindu-se Râioșanu de acolo au fost venit și la Divan și orânduindu-se de către Divan spre cercetare la clericii Sfintei Episcopii scrie că s-au păsuit către dânșii și s-au învoit prin zapis, rămânând să dea numitul Râioșanu din bucate 7 ordere de porumb știulet 298 și 7 obroce de grâu și mai zicea numitul Râioșanu cum că de atunci încoace a tot stăpânit el mânăstirea Strâmba cu toate moșiile cu bună pace și nesupărat și că în anul trecut 94 au fost jeluit Măriei Sale cerând înnoirea hrisoavelor de a-și avea stăpânirea neclintită după cum și de noi se văzu acea jalbă a lui în care arată curgerea pricinii și că de la anul 84 își are stăpânirea nestrămutat, de când a adus acea carte grecească și mai văzu și deosebită luminată carte a Măriei Tale către dumnealui bivel paharnic Angheliu primcaimacam să îi cerceteze jalba cu amănuntu de ieste adevărată adică de atunci și până anul 94 stăpânirea liniștită pe acele moșii și țigani, cum și de nu este vreo pricină despre partea vecinilor sau despre altcineva în vreun fel de chip și să înștiințeze Măriei Tale împotriva ziselor Râioșanului că și-au avut stăpânire tatăl său Radu Râioșanu până au trăit”.(Va urma)