Autor: Ion Elena

  A nins acum, mai către moşii de iarnă, de nu îţi venea a crede că ne aflăm totuşi în zilele lui februarie. Lunca dintre râuri devenise peste noapte albă-albă, …

Mai alaltăieri trecuse ianuarie peste dealurile din preajma satului, le învelise cu omăt gros de ziceai că nu mai pleacă iarna de aici până în primăvară. Vreo două săptămâni au …

Dinspre munţi şuieră întruna viscolul. Pe dâmburi şi-n vâlcele, neastâmpărul vântului răscoleşte fuioare de frunze veştede. În zborul lor, acestea şuşotesc atingând coloanele de fagi orânduiţi pe costişă. Nori albi …

  În crugul vremii par tot mai încurcate rânduielile anotimpurilor. Toamna s-a resemnat şi a plecat de pe la noi, dar şi-a mai uitat câte ceva şi se mai întoarce …

    Toamna şi-a încărcat hambarele, îşi pune acum uneltele la cingătoare şi se retrage resemnată spre adâncimi de codru, să se piardă încet-încet prin ceaţa şi buimăceala timpului. Ştie …

  Încercaţi să priviţi îndelung în ochiul izvoarelor şi veţi descoperi lumina vieţii! Căutaţi firul lor argintiu sub cearcănele munţilor, în pridvorul de piatră al înălţimilor, tot mai aproape de …

A-ncremenit în promoroacă peisajul iar pădurile şi-au învelit tâmplele cu broboade din şnururi şi flori de chiciură. Zgribulit de frig şi întristat de aducerile-aminte, noiembrie coboară resemnat spre iarnă. În …

  Dimineţile răcoroase îşi ridică alene vălul peste pădurile împodobite într-o policromie care încântă chiar şi ochiul experimentat al pictorului de mare talent. Generaţiile de arbori urcă în şiruri şi …

           Pătrundem spre miez de toamnă, octombrie a pictat multicolor întreg peisajul, nuanţe de galben şi roş-portocaliu s-au risipit în toată splendoarea codrului. Răzleţeşte lumina dimineţii peste răcoarea din zăvoaiele …

 Toropitor, soarele cată spre înălţimi de boltă. Suntem la câteva zile după solstiţiul de vară şi ni se pare că în jurul nostru iarăşi se împart anotimpurile. Ne aflăm la …