Suntem în miezul unui august neobişnuit de torid, în care soarele parcă se topeşte şi curge din cer pe pământ în văpăi neprietenoase. Respirăm adânc aerul dimineţii, la Eşelniţa, în largi respirări de zori. E multă pace între ţări şi tot atât de tihnită-i pacea între malurile bătrânului Danubiu. Începe a se înroşi orizontul înspre Tekija, pe malul sârbesc al fluviului devenit mare aici, la doi paşi de barajul ridicat la Porţile-de-Fier. Câţiva nori hoinari plutesc peste dealurile Orşovei. Cred că sunt inofensivi pentru a mai lua din dogoarea zilei.
E-ntinsă ca faţa oglinzii apa Dunării. În larg abia se zăreşte silueta unei bărci cu pescar cu tot. A ieşit omul să-şi culeagă peştele din plasele întinse de cu seară. E atâta linişte-mprejur. Toate ambarcaţiunile se odihnesc la pontoane. Nicio şalupă nu spintecă valul! Doar frunzele salciei pletoase tremură-n boarea ascunsă a dimineţii de vară. Undeva prin hăţişurile culmilor sufocate de secetă se-aude timid un strigăt sălbatic de uliu. Un pescăruş cade fulgerător din zbor, pleoscăie în luciul apei şi-şi ia peştele în cioc. Peste munţii Serbiei încă mai străluceşte-n cerul senin luna nouă. Din Cazanele Mici se iveşte un convoi cu şlepuri. Motoarele împingătorului murmură-nfundat, trezind tăcerea locurilor.
Discul înroşit al soarelui se ridică alene peste creştet de munţi. Începe spectacolul efemer al răsăritului la Dunăre. Dâra de foc se lasă aproape inobservabilă peste întinderea lacustră a fluviului. Lumina zilei înveleşte cu strălucire farmecul peisajului de un pitoresc inegalabil. Zâmbesc în lumină smochinele din arbustul verde-verde pripăşit în malul la fel de verde, învigorat mereu de sufletul blând şi umed al fluviului. Tot aşa de veseli şi viguroşi înfrumuseţează locul leandrii, piersicii, arţarii, castanii sălbatici, siena, tuia, bradul, arborele de mătase şi paltinul de munte.
Primele valuri venite din larg încep a izbi discret în glezna pontonului. Se trezeşte fluviul! E dimineaţă! O nouă dimineaţă la Eşelniţa! Prietenii noştri, Costică şi Mircea, s-au instalat deja în barcă pentru a-şi începe aventura zilei la pescuit. Şi-au luat cu ei un întreg arsenal de undiţe pentru a se bucura de reuşită într-o misiune plină de suspans şi încercare. Nea Costică ştie mai toate tainele pescuitului la somn. Experienţa şi iscusinţa lui pot fi cuprinse în multe cărţi dedicate domeniului, dar încă nescrise. Motorul horăi scurt şi barca se aşeză pe val în viteză, pierzându-se în larg de ape, până acolo unde pescarul experimentat de la Dunăre ştia locul de habitat al somnului, un peşte preţios care îşi mai găseşte încă mediul prielnic în adâncurile acvatice ale fluviului, aici, la porţile clisurii.
Noi rămânem pe ponton şi admirăm spectacolul dimineţii la Eşelniţa, cu vedere spre cotitura Orşovei, la răsărit, şi intrarea în Cazanele Mici, la apus. Continuăm partida noastră de pescuit, mulţumindu-ne cu exemplarele de oblete, plătică, babuşcă, şalău şi caras pe care Dunărea ni le oferă cu generozitate. Mai suntem ajutaţi şi de abilităţile noastre, dobândite şi experimentate de-a lungul timpului. Ne-am trezit cu noaptea în cap, am nădit locul şi acum pescuim, bucurându-ne de satisfacţia unei capturi mulţumitoare din ofranda diversă şi bogată în peşte a Dunării noastre.
Clipele petrecute pe ponton, atâta timp cât soarele ne este prietenos şi nu ne alungă la umbră cu zăpuşeala-i apăsătoare, sunt unice şi rare. Ele ne împrospătează sufletul, ne înaripează spiritul şi ne înfrumuseţează viaţa. Relaxarea este benefică atâta timp cât interacţiunea noastră cu natura locului este armonioasă iar percepţia faţă de fenomenele ce se petrec în preajmă este pozitivă. Izbândim cu fiecare clipă, dorinţa de acţiune şi pofta de viaţă sunt la înălţime. A început să se anime viaţa fluviului. Numeroase ambarcaţiuni, bărci de diferite dimensiuni, şalupe, vaporaşe înviorează deschiderea golfului. Unele urcă, altele coboară, sunt călătorii scurte spre cazane şi statuia lui Decebal sculptată în piatra muntelui, spre Mraconia şi alte frumuseţi aflate în vecinătatea clisurii.
Mai sunt câteva ore până la prânz, simţim scurte pâlpâiri de năduşeală. Săltând peste valuri, o barcă se apropie repejor de mal. Prietenii noştri par zâmbitori şi mulţumiţi. Trag la ponton şi leagă frânghia de siguranţă. Din prora bărcii, Nea Costică ridică o captură însemnată de somn. L-au găsit acasă şi l-au scos cu undiţele din adâncuri de ape. A fost o partidă spectaculoasă şi împlinită. Şi noi am adunat în juvelnic o captură diversă. Iată, aşa te cuceresc dimineţile lui august la Eşelniţa!
Forfota Dunării este în creştere. Apar în decor practicanţii de schi nautic, caicurile, hidrobicicletele. Se lasă încet canicula înăbuşitoare. Nici briza nu s-a simţit în această dimineaţă. Pe faţa munţilor, printre stâncării, arborii au îngălbenit. Pădurea a împrumutat culorile lui octombrie. Seceta aprigă a stors sevele din ram. Mulţi copaci s-au uscat pe picioare. Arşiţa stăruie încă. Şi august nu s-a sfârşit!
