ARHIVE Circulară către preoți și învățători

Loading

C

       În fondul arhivistic ,,Inspectoratul Școlar al Județului Gorj”, deținut de către Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale se regăsește dosarul privind situația învățmântului românesc  în anul 1918.

Dosarul cuprinde  ordinele și instrucțiunile date de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în anul 1918, pe lângă acestea cuprinde și o circulară trimisă preoților și învățătorilor de către revizorul școlar al Județului Gorj în urma unei adrese primită în data de 18.07.1918, de la Ministrul Instrucțiunei și Cultelor pentru  „punerea în stare de bună funcționarea localurilor școlare primare în special și a seminariilor normale se cere o încordare de muncă a tuturor”, deoarece se dorește un nou început pentru copii români care au vârsta de a merge la școală.

Adresa subliniează importanța preoților și învățătorilor  prin faptul că  „Totul să plece de la ei, prin ei, pentru școală și neam. Arătați-le că aceasta este dorința Ministerului și așteaptă să vadă dacă știu și cum știu să răspundă la chemarea ce li se face. Foarte mulți învățători distinși în război prin acte de eroism, ca o atențiune chemați-i și pe ei la împlinirea noi opere sociale. E momentul a reliefa cât mai mult și dăscălimea primară a pune încă o piatră la clădirea țărei noastre.”

De asemenea, este reliefată și dorința Ministerului de a contura un nou început pentru învățământul românesc „… ține cu orice chip la înfăptuirea instituțiilor „ Eforii comunale” la sate care punând mână de la mână sî dea școli tot ce-i trebuie pentru a-și îndeplini menirea. ”

            Circulara este este redactată de către Ministrul Instrucțiunei și Cultelor și trimisă in data de 31.VII.1918 de către revizorul școlar al Județului Gorj după,  cum urmeză:

                                              „Circulară către preoți și învățători

Cucernice Părinte și Domnule Învățător

            Țara întreagă se sbate în suferință fără seamăn: multe gospodării sunt ruinate, unele sate au fost pustiite de boli, mai peste tot lipsesc vitele și chiar uneltele. Altă scăpare n-i decât să începem o muncă nouă, iar îndemnul trebuie să vină de la școală și biserică.

            Din păcate, starea învățământului e cât se poate de întristătoare. Dintre 840.000 de copii în vârstă de școală, abia 30.000 isprăvesc clasele primare. Ceilalți încurcă doar câte o clasă ori două, iar 300.000 nici nu calcă pragul școlii. Ne arată toată lumea cu degetul. De aceea nu mai putem zăbovi o minută.

            În fiecare sat să alcătuiți grabnic o eforie comunală. Învățătorul, preotul și primarul împreună cu alți 4 fruntași, să aibă grijă de școală și de biserică, începând cu clădirea și până la chibzuirea bugetului. Românii de deste munți țin cu banul lor toate școlile și bisericile lor. Ne vom lăsa oare mai jos într-o vreme de cumpănă ca aceasta, când visteria țării e sleită? ( Din partea mea, voiu face tot ce e cu putință, ca să se lase comunei dările luate până acum pentru școală și biserică. Eforie comunală va deveni perssoană morală, ca să poată primi danii și să le administreze singură).

            Până atunci, luați măsuri  pentru repararea școlii și bisericii. Ministerul de războiu a dat ordin ca armata să vîă ajute cu muncitori și material. Și nu mă îndoiesc că ăeste tot proprietarii vor sări în ajutorul satelor de pe moșiile lor. Însă pornirea lucrului trebuie să vină chiar de la fruntașii satului. Unde va fi inimă destulă, se pot face iute chiar școli din nou. Las pe fiecare clădească după obiceiul locului. În loc de școli slute ca niște cantoane, puteți clădi cu cerdacuri și prispă, unde copiii să poată eși pe vreme de ploaie și de noroiu. Pe unde se află lemn eftin, faceți clădirea de bârne; cine are cărămidă să o facă de zid; poate fi de ciamur…sau cum va fi datina satului. Atât numai: să fie încăpătoare și luminoasă. Dar să nu pregetați o clipă.

            Ca sătean, eu voiu face tot ce e u putință, spre a da satelor toate mijlpacele pentru ridicarea poporului nostru. Ajutorul cel mai bun e însă acela pe care și-l dă omul singur. Aștept deci să aflu grabnic ce-ați ous la cale în fiecare sat. Cei mai harnici la  fapte vor avea din capul locului toată recunoștința mea.

                        Ministrul Instrucțiunei și Cultelor

                            S. MEHEDINȚI”

Stoenoiu Elena-Alexandra