Mă uit, cum, pe rând, coșurile termocentralelor rămân pustii. Fără fum, fără abur, sau ce-o mai fi acolo, după ce s-au cheltuit bani pe filtre, grupuri nepoluante și așa mai departe. Ar trebui să mă bucur că nu mai poluăm aerul pe care-l respirăm, dar cu ce preț? Oare chiar vom face noi atâta energie regenerabilă, hidro și nucleară, încât să nu depindem de importuri? Oare chiar vom ține noi termocentralele în conservare… ca să le repornim când țara are nevoie de mai multă energie electrică decât vor produce sursele rămase? Dacă acum importăm, când avem și energie pe bază de cărbune, care poate fi produsă și pe secetă și pe ger și când nu bate vântul, cum vom deveni independenți energetic, atunci când vom închide termocentralele? Unii vor sări să spună că vom pune în funcțiune grupurile energetice pe cărbune puse în conservare, când va fi nevoie, dar există specialiști care spun că un grup oprit din funcționare pentru o perioadă mai lungă de timp este un grup închis și nu va mai putea fi pornit. Alții vor sări să spună că vom avea peste tot panouri fotovoltaice, eoliene, centrale pe gaze, nucleare… Ar trebui să mă bucur nu? Ar însemna că nu vom mai polua aerul pe care-l respirăm și vom avea energie electrică de la noi din țară, nu ne vor impune alții prețul… Haideți să ne uităm pe câmpuri… necultivate… De unde vin alimentele? Să ne uităm la fabrica de ciment… la cea de mobilă, la cea de țigarete, la cea de sticlă, sau doar să ne amintim de ele. Avem motive să fim îngrijorați, nu-i așa?
