A învins destinul nemilos, prin muncă și iubire

O tânără în vârstă de 25 de ani, din comuna gorjeană Turcineşti, care nu credea că va ajunge vreodată să-şi câştige singură existenţa, a semnat, de curând, cu lacrimi în ochi,  primul stat de plată din viaţă. Ea suferă de o dizabilitate, dar graţie priceperii deprinse în şcoală de a lucra artă populară tradiţională şi a talentului cu care a înzestrat-o natura, a fost angajată în cadrul unei asociaţii, ce îşi are sediul pe raza localităţii.

Ramona Gelepu suferă de epilepsie şi alte afecţiuni, având certificat de handicap gradul II accentuat, aşa că ia permanent tratament şi se află sub supravegherea familiei, pentru a nu apărea complicaţii. În aceste condiţii, era aproape imposibil să-şi găsească un loc de muncă, mai ales că locuieşte la marginea unei păduri din satul Cartiu, pe malul pârâului Cărtior, iar medicul de medicina muncii i-a recomandat, ca singură variantă, munca la domiciliu. Cum în ziua de azi chiar şi un om perfect sănătos îşi găseşte de lucru cu mare greutate, Ramona renunţase să mai spere, aşa că-şi petrecea timpul  încearcând să îşi ajute cât mai mult familia cu tot ce putea, deoarece îşi iubeşte foarte mult mama şi tatăl şi le este recunoscătoare pentru faptul că îi sunt alături şi pentru tot ce au făcut pentru  ea. În timp ce alţi tineri de vârsta ei mergeau la cursuri, la slujbă sau la distracţie, fata îşi petrecea timpul prin pădure cu vitele, trebăluind prin curte, sau privind din tinda casei oamenii care se perindau pe drum la deal şi la vale. Iar ca să nu se plicitsească, o ruga pe mama ei să-i facă desene pe pânză, pentru că-i place să coase şi să brodeze. Aceasta era, însă, tristă, pentru că vremea mileurilor şi a feţelor de masă cusute a apus, aşa că fata ei lucra să-şi omoare timpul, iar lucrul rămânea uitat prin cutii.

Pasiune transformată în meserie
Ramona şi-a descoperit dragostea pentru broderie şi cusături în şcoala profesională şi, pentru că era atât de pasionată şi de entuziastă de ceea ce a reuşit să creeze, a contiunat să lucreze acasă individual, acest lucru dezvoltându-i foarte mult creativitatea. Iar în urmă cu câteva luni, când Asociaţia PRO VERTICAL a solicitat sprijinul Primăriei Turcineşti pentru a selecta persoane cu dizabilităţi care doresc să lucreze în cadrul unei unităţi protejate, având ca specific producţia de suveniruri tradiţionale realizate manual, prima recomandată a fost Ramona. A primit propunerea de a se implica, mai întâi, într-un proiect al asociaţiei ce avea ca scop dezvoltarea creativităţii şi abilităţilor în domeniul artelor tradiţionale, a absolvit cursurile de cusături şi arta lemnului, după care a fost selectată pentru a lucra cu carte de muncă. Aşa că acum lucrează tot în tindă sau cu vitele, dar din mâinile ei ies adevărate „bijuterii” în stil tradiţional, care sunt foarte apreciate de clienţi.

Vise devenite realitate

Ramona se consideră, acum, un om norocos, pentru tot ce i-a oferit viaţa până acum. Este o tânără sensibilă, talentată, ambiţioasă. Deşi are o problemă de sănătate, acest lucru nu a împiedicat-o să îşi dorească o evoluţie normală ca a oricărui om sănătos. Are o familie frumoasă care a susţinut-o şi o va susţine mereu, iar acest lucru a ajutat-o ca, la rândul său, să-şi dorească şi chiar să formeze o nouă familie. Aşa că s-a căsătorit, are un soţ iubitor, pe Dan, iar împreună au un băieţel de doi anişori, pe Ionuţ Gabriel. Pentru că tânăra soţie şi mamă a avut nevoie toată viaţa de o grijă specială din partea părinţilor, la rândul său are grijă de puiuţul lor ca de cea mai preţioasă comoară. Iar faptul că a reuşit să aibă şi un loc de muncă a făcut-o pe aceasta foarte fericită, pentru că, o dată în plus, un vis al ei a devenit realitate.
Nicoleta Stoica
Alexandru Geacăr