Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Sclavie sexuală din partea ocupantului

Sclavie sexuală din partea ocupantului

Submitted by on 19 November 2012articol citit de 1,252 ori | No Comment

Cu ceva timp în urmă publicam  în paginile acestei reviste mărturiile despre tratamentul la care au fost supuşi de către trupele germane de ocupaţie doi eroi târgujieni participanţi la luptele de la podul Jiului. Cercetările au scos la iveală şi un alt tip de abuzuri săvârşite în timpul ocupaţiei, sclavia sexuală.

Arhivele gorjene păstrează și astfel de documente martore ale trecerii vremii

Arhivele gorjene păstrează și astfel de documente martore ale trecerii vremii

Sfârşitul toamnei anului 1916 găseşte Gorjul  devastat de luptele grele şi sub ocupaţia trupelor germane.
Materialele documentare din perioada ocupaţiei nu s-au păstrat, însă în fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Gorj” păstrat la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale există mărturii postfactum, din anul 1919 când cetăţenii trebuiau să semnaleze pagubele suferite pentru a fi contabilizate în contul daunelor de război. Situaţia din judeţ este sintetizată în broşura „Atrocităţi germane” de către Jac Constantinescu preşedintele comisiei care s-a ocupat de cercetarea tuturor abuzurilor comise de germani. Din păcate nu s-a păstrat documentaţia adunată şi întocmită de această comisie, însă din ce s-a publicat dar şi din cele păstrate în fondul amintit mai sus există o paletă largă de abuzuri  începând cu topirea clopotelor bisericilor, distrugeri de arhivă, arestări, muncă silnică şi de ce nu sclavie sexuală.

O mărturie ruptă parcă din documentarele DIICOT

Printre cererile depuse se găseşte şi cea a „madamei” Aneta Rusceanu care cere despăgubiri pentru exploatarea sexuală la care a fost supusă de ocupanţi.
Dar să lăsăm documentul să vorbească, reproducerea acestuia făcându-se cu respectarea ortografiei  vremii.
„Aneta Rusceanu
Hotel Rebedea
Tg-Jiu
Domnule primar,
Subsemnata, în toamna anului 1916, când trupele inamice au pătruns în acest oraş, eu mă găseam la Hotelul „Tioc” în calitate de madamă.
Chiar a treia zi după invaziune, ocupanţii m-au arestat şi ţinut la comandatura  timp de opt săptămâni fără a mi se spune pentru ce şi fără a fi judecată în acel timp şi nici măcar interogată.
După scurgerea celor opt săptămâni am fost transportată la hotelul „Tioc” unde s-a înfiinţat un fel de casă de „Randez-vous” numai pentru militari, ceea ce era equivalent cu o casă de prostituţie.
Am protestat şi am arătat că fără voia mea nimeni nu mă va forţa  să mă prostituez iar, iar autoritatea ocupantă m-a ameninţat cu închisoarea şi de altfel protestul sau consimţământul meu erau inutile ear localul era păzit de santinele, unde pentru a ne păzi se înfiinţase un post ad-hoc.
Aici în această casă, unde eram în număr de şase fete, trebuia să primim ori ce militar cu preţul de Lei 2,50, tarif fixat de ocupanţi, întreţinerea ne privea pe noi şi trebuie notat că suma de Lei 2,50 nu era a noastră toată, ci numai pe jumătate iar cealaltă jumătate o încasa comandatura , care înfiinţase acolo un casier.
După vr-o trei luni am fost transportate la Hotel Rebedea, unde funcţionam în aceleaşi condiţiuni.
Aici în hotelul Rebedea am stat sechestrată şi exploatată timp de 9 luni.
După aceia, această instituţie a fost mutată într-o casă din strada Dobroneanu şi în urmă în altă casă tot în aceea stradă, am stat  până <la> evacuare, adică până la 1 Decembrie 1918.
Astfel sechestrată şi exploatată am stat doi ani de zile.
În timpul acesta am evadat odată din cauza mizeriilor şi am fost prinsă şi adusă din Craiova.
Într-un timp, văzând că îmi este insuportabilă viaţa am încercat să mă sinucid, însă am fost salvată tot de ei şi nici după aceasta nu m-au liberat ci m-au trimis îndărăt la casa de prostituţie militară.
Eu câştigam înainte de arestare, câte 5000 lei anual, aşa că din cauza sechestrării suferite, sunt în pagubă de 10000 (zece mii) lei, afară de suferinţele şi zdruncinarea sănătăţii, căci ce e mai penibil decât să se prostitueze cineva fără consimţământ, deci cu forţa.
Acestea fiind pagubele ce am încercat, vă rog Domnule Primar a interveni locului în drept să se ţină seamă, pentru a fi despăgubită.
Ca martore pun pe acele tovarăşe de suferinţă, anume: Marioara Petrescu din Tg-Jiu, Elenuţa Popescu din Tg-Jiu şi altele care au plecat imediat din Tg-Jiu.
Cu stimă
Aneta Rusceanu
Domnului Primar al oraş Tg-Jiu”
Pe lângă ineditul situaţiei, documentul reflectă o realitate, exploatarea sexuală a unor femei împotriva voinţei lor profitând de situaţia creată prin forţa armelor. Dacă citim mai cu atenţie observăm că practica de atunci nu diferea foarte mult de cea utilizată astăzi de traficanţii de carne vie, adică sechestru şi utilizarea forţei.
Cine ştie câte alte femei au fost în această ipostază însă nu au avut curajul să se adreseze autorităţilor.
Ion Hobeanu

Comments are closed.