Au trecut 160 de ani din momentul când s-a produs Unirea Principatelor Muntenia și Moldova, moment istoric fără de care nu ar fi fost posibile marile realizări ale românilor de mai târziu, inclusiv România Mare. La 5 și 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza devenea domnitorul unirii. Anii care au pregătit Unirea Principatelor au fost foarte importanți iar oltenii și Oltenia ca și regiune istorică au jucat un rol foarte important. Perioada 1853-1854 și până la 1859 a fost una cu multe evenimente foarte interesante. Ocupația austriacă stabilită în 1854 încerca să se permanetizeze la București și Iași și să își impună favoriții dintre oamenii politici români.
Austriecii au intrat oficial în cele două Principate Românești în toamna anului 1854 după retragerea trupelor rusești. Memoria timpului a păstrat informația că intrarea oficială a austriecilor în București s-a produs la 6 septembrie 1854 când mitropolitul țării și clerul înalt, marele vornic Constantin Cantacuzino-președintele Consiliului Administrativ, marii boieri și populația orașului i-au întâmpinat într-un mod oficial. Abia la 2 octombrie 1854, austriecii și-au făcut intrarea oficială și la Iași după modelul de la București. De reținut că Moldova a avut de suportat doar stăpânirea austriacă în timp ce în Muntenia s-au suprapus austriecii și turcii. Pentru a se încerca o imagine de independență, în ambele Principate au fost readuși domnii pământeni. Astfel, la 5 octombrie 1854 revenea la București după o călătorie cu vaporul pe Dunăre principele Barbu Știrbei, domnitor cu origine gorjene ca și fratele său, fostul domnitor Gheorghe Bibescu(]n imagine). La Iași, Alexandru Ghica va reveni pe tron la 4 nooiembrie 1854. Interesant pentru Oltenia, cabinetul lui Barbu Știrbei cuprindea pe boieriii Filipescu la Interne și Justiție, logofătul Alexandru Plagiano ca postelnic, logofătul Câmpineanu la Culte și Nicolae Băleanu la Finanțe, marele logofăt Oteteleșanu, controlor la Finanțe.
Stăpânirea austriacă și planurile asupra Principatelor
Austriecii, din momentul stabilirii în Principate, au lucrat după indicațiile Vienei: ”Atenția funcționarilor împărătești în timpul ocupației trebuie să fie chiar de la început astfel îndreptată, încât interesele național-econoomice, ale Austriei, să se contopească cu acelea ale Principatelor”.
Iar austriecii s-au pus pe treabă. S-a stabilit o legătură telegrafică între cele două capitale și orașele din Occident, cu trecere prin Viena. Căile de comunicație-pe Dunăre și rutiere-au fost puse sub semnul comercial , tratatele comerciale au cuprins inclusiv existența unor agenți comerciali în orașele românești.
A izbucnit o criză politică de proporții după ce s-a aflat, grație publicației ”Steaua Dunărei” și contribuției lui Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, că austriecii doreau o rectificare de frontieră în defavoarea Moldovei dinspre Bucovina. Planurile austriece nu au reușit la fel cum a eșuat ideea creării unui partid filo-austriac care să încline balanța față de această putere vecină.
Reprezentanții Austriei în Țările Române, Graf Wimpffen în Muntenia și Stokera, comisar european, pentru Moldova, ne-au lăsat memorii foarte interesante despre pretendenții la tron din cele două țări. Pentru cititorii noștri interesul major va fi pentru Muntenia, drept urmare vom reproduce fragmente importante din aceste documente mai puțin cunoscute.
Despre candidații la tron
Wimpffen împărțea candidații în ”legitimi”: Alexandru Ghica, domn între 1834-1842, Gheorghe Bibescu între 1842-1848, Barbu Dimitrie Știrbei ce domnea atunci. Apoi: Constantin Cantacuzino, fost Caimacam, beizadea Constantin Ghica, beizadea Constantin Șuțu, Mare vornic Alecu Ghica, Ioan Ghica, logofăt de Samos.
”Candidați legali”: Marele ban Constantin Ghica, banul Ioan Vulpe-Filipescu, Marele ciomis Emanoil Băleanu, Marele vornic Constantin Cornescu, Iancu Manu, logofătul Câmpineanu, logofătul Slătineanu, logofătul Ion oteteleșanu, logofătul Nicolae Băleanu, logofătul Ion Bibescu, beizadea scarlat Ghica.
”Candidați eventuali”: beizadea Dumitru Ghica, beizadea Gheorghe Știrbei, Nicolae Bibescu, Gheorghe Bibescu, colonelul Ioan Florescu.
”Capacitățile țărei”: Ion Heliade Rădulescu
Reținem că stăpânirea austriacă asupra Principatelor Române a ținut între anii 1854-1856.(Va urma)
