Am rămas înmărmurită, până unde poate ajunge violenţa între semeni. O tânără bătută, un bărbat care i-a sărit în ajutor, călcat cu maşina de agresor. Şi mama agresorului, în speţă fostul ministru al Tineretului, Sorina Plăcintă, care dă apoi senină un comunicat, în care spune că trebuie să se dovedească faptul că fiul său se face vinovat de ceva. Şi, culmea, e audiată ca martor, deşi nu a fost la faţa locului. A, probabil ca martor indirect, care ar trebui să spună dacă fiul său i-a povestit ce a făcut în fatidica seară. E drept că e normal ca o mamă să-şi apere fiul. E drept că el beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. E drept că procurorii trebuie să dovedească faptul că el e vinovat, pentru a cere să fie pedepsit. Dar, din primul moment în care Sorina Plăcintă a anunţat în comunicat că: ”În cazul în care vor fi demonstrate informaţiile prezentate public, el va răspunde pentru ceea ce s-a întâmplat” m-a şi dus gândul la Teo Peter. Pe cale de consecinţă, dacă nu vor fi demonstrate informaţiile, citatul de mai sus se va transforma astfel: “În cazul în care nu vor fi demonstrate informaţiile prezentate public, el nu va răspunde de ce s-a întâmplat”. Deci, vorbeam de Teo Peter. A fost accidentul, a fost clar că a murit în urma lui, a fost clar că americanul a fost la volan ş.a.m.d. Doar că, la judecarea americanului, România nu a reuşit să demonstreze că Teo Peter se afla în „Taxiul Morţii” şi nici că a murit în urma accidentului. Adică, informaţiile prezentate public nu au fost demonstrate. Asta pentru că nu au fost citaţi martorii care trebuie, ca, de exemplu, şoferul ambulanţei, şoferul taxiului. Nu au fost luate imaginile filmate la faţa locului. Nu au fost luate în calcul, probabil, nici datele oficiale ale Poliţiei Române. Nici ale spitalului şi nici cele de la Morgă. Sau poate nici n-au fost depuse la dosar, pentru că americanii nu aveau interes să-şi scoată omul vinovat. Iată, deci, cât de cinstiţi sunt amercianii şi cât de interesat este statul român să se facă dreptate românilor. Şi, acum, să revenim la Andrei Plăcintă, fiul Sorinei Plăcuntă. E drept că povestea e la început, dar nu m-aş mira să constat mai târziu, că victimele, adică prietena bătută de el şi cel care a intervenit, fiind cules de poliţişti de sub roţile maşinii sale, îşi vor retrage plângerile. Doar nu e prima femeie care îşi retrage plângerea împotriva agresorului, sau prima victimă de accident care “se împacă” cu vinovatul. Mai mult. Nu m-aş mira ca cel care a tras cu pistolul cu bile de cauciuc în Andrei Plăcintă să fie acuzat de tentativă de omor, pentru că legea spune că ai voie să te îndrepţi cu o armă împotriva cuiva numai în legitimă apărare. E drept că s-a găsit atunci un martor să spună că omul a tras pentru că a intervenit în conflict, iar Andrei Plăcintă l-ar fi atacat. Dar, legea românească spune că ai dreptul să te aperi doar cu o armă egală sau inferioară faţă de cea a agresorului, iar Andrei Plăcintă va spune că el era cu mâinile goale. Ba, mai mult, avocatul său a afirmat că a fost, de fapt, o simplă ceartă între îndrăgostiţi. Adică acesta susţine că ce au văzut martorii nu era adevărat, că Andrei nu a bătut-o pe fată, nu i-a vandalizat maşina, nu l-a călcat pe cel care a intervenit, cu maşina. Pur şi simplu, se certa cu fata, după afirmaţia sa. De ce nu i-au fost recoltate probe de sânge ar fi prima mea întrebare. Pentru că, o dată ce omul acela era sub maşina lui, “din primele cercetări”, cum spune agentul, de regulă, ar fi rezultat că el a călcat un om cu maşina. Deci se cheamă accident de circulaţie cu victime. În acest caz, se pune fiola persoanei şi se iau probe de sânge. Dar, să aşteptăm verdictul celor în drept. Noi, ăştialaţi, suntem simpli clevetitori şi nu trebuie să influenţăm organele legii…
