Plutarh povestește undeva că Pirus, regele Epirului, a reuşit să-i învingă pe romani în două bătălii, dar cu pierderi atât de grele încât ar fi exclamat: „Încă o victorie ca asta şi suntem pierduţi!”. Pentru contemporani, expresia „victorie à la Pirus” este întrebuinţată pentru a desemna o situaţie în care un succes aparent pregăteşte terenul pentru dezastru.
Cam acest lucru s-a întâmplat în aceste zile cu evaluarea de către ministrul Justiției a șefilor DNA și Parchetului General, în ordinea influenței, unde am aflat că sunt vinovați de încălcarea grosolană a Constituției dar nu îi putem schimba că așa s-a ordonat din exteriorul țării și o parte a societății civile, aia condusă de unul în chiloți prin metrou, ar fi ieșit din nou în stradă. Ignorând faptul că înțelepciunea noastră populară spune că ”cine a îndrăgit străinii..”, nu putem să nu remarcăm că aceștia au fost păstrați exclusiv la presiunea ambasadelor străine. Iar pentru acest sprijin absolut ”dezinteresat” se pare că, cel puțin DNA, stă departe de capitalul străin deși acesta este mai mult decât important în România.
Bineînțeles, orizontul de așteptare la nivelul publicului a fost destul de mare, mai ales că într-o țară normală lupta anticorupție nu poate să stea într-un singur om, fie el și fost sportiv de performanță. Așteptarea publică, măcar a electoratului majoritar, nu a avut baze reale, ministrul Justiției nu avea cum să propună revocarea șefilor de parchete în actualul context, profesorul Tudorel Toader a spus-o explicit: nu este oportună. Dar faptele rămân și într-o țară ca România se trece destul de repede de la statutul de ”stăpân absolut”(a la Kovesi) la cea de condamnat(a se vedea cazul Alina Bica), vom vedea în anii ce vor urma. Din păcate, cei doi nu mai sunt garantul aplicării legii și practic rămânem în aceiași situație sau una și mai deteriorată, Executivul nu guvernează de teama DNA care ține cu dinții de niște prevederi legislative declarate neconstituționale. Făcând haz de necaz, șansa de deblocare prin păstrarea lui Kovesi este ca aceasta să formeze un guvern de procurori, mizând nu pe faptul că îi apară legea, care este proastă și neconstituțională, ci că ar putea avea imunitate.
În urma victoriei lui Kovesi, aceasta nu iese mai întărită ci cu o imagine mult mai șifonată. Deși încă poate apăsa pe niște ”butoane”, de aceea a plagiat partial și nu este ”oportună” demiterea, procurorul șef DNA va avea o autoritate redusă iar toate acțiunile sale, unele pe lângă lege după cum spune CCR, vor fi suspectate de alte interese, de favorizare sau de răzbunare. Kovesi nu este și nu va intra în istorie ca un personaj pozitiv și s-ar putea să nu fie doar vina ei!
Lupta anticorupție trebuie să continue dar este nevoie de legi mai clare, cu cât vom bloca mai mult acest lucru cu cât ne vom scufunda și mai adânc. Un lucru se desprinde ca și concluzie, Puterea Judecătorească nu este mai presus decât celelalte și nu face legi!