După o pandemie din care nu știm cum am ieșit sau dacă am ieșit cu adevărat, Europa s-a lăsat târâtă într-un război nedeclarat dar foarte periculos prin amenințarea armelor nucleare. Nu încape aici discuție privind vina lui Vladimir Putin și a statului rus de a fi declanșat o agresiune asupra unui stat vecin, indiferent de justificările aduse de această tabără. De asemenea, e foarte ușor să aprinzi o vâlvătaie mondială pe care nu poți sau nu vrei să o oprești rapid pentru că așa se testează arme și se fac investiții militare uriașe, se acaparează piețe și se reconfigurează polii de putere ai Planetei. Paradoxal, lumea e în război și soarta noastră ne-o tranșează doi lideri aflați spre sfârșitul vieții fizice: Biden-80 ani; Putin-70 ani. Desigur, presa mondială e setată doar pe atrocitățile din Ucraina, primitive și greu de înțeles în secolul XXI, deși aici vorbim doar de partea vizibilă a aisbergului. Situația mondială este mult mai complexă în prezent și putem să ne temem că cetățenii europeni, membrii sau nemembrii U.E., vor suporta consecințele.
De decenii întregi, spațiul Uniunii Europene a fost un reper pentru democrație și nivel de trai. Acest lucru pare să se destrame ca un fum când interesele mai-marilor de la Bruxelles o cer. Afectată masiv de corupție, Uniunea Europeană a început să ia apă pe la toate încheieturile. Scaunele liderilor, inclusiv al Ursulei von der Leyen-președinta Comisiei Europene, nu se clatină pentru că securizarea vine de la Laura Codruța Kovesi, promovată la Bruxelles în condiții netrasparente. Cum popoarele Europei occidentale au început să deschidă ochii, francezii fiind un exemplu din acest punct de vedere, alegerile prezidențiale din Franța au avut o miză uriașă. Apelul liderilor europeni pentru realegerea lui Macron denotă disperare și nu unitate cum ne-ar place să credem. Rețeta franceză, folosită și în România, cu răul cel mai mic, a funcționat acum dar s-ar putea ca la parlamentare să se constate că cei mai mulți cetățeni activi sunt născuți în colonii. Presiunile europene au dat greș în Ungaria unde Viktor Orban a câștigat ”en fanfare” un nou mandat de premier și de lider al unui popor important din Europa.
Nu este greu să ne dăm seama că această criză ucrainiană trebuia să apară oricând după 2014 și are ca obiectiv, probabil, dispariția Federației Ruse. Alte crize, poate chiar ceva derivat din asta, vor urmări să lovească China care nu ”cântă” cum vor americanii. Ne îndreptăm spre o epocă unipolară cu americanii în prim-plan și cu Uniunea Europeană, ruda săracă care va primi acces la masa bogaților prin politica sa de compromis. La acest scenariu mai avem unul în oglindă, cu o Chină puternică economic și militar, cu India și, poate, Marea Britanie, care începe să se reorienteze economic spre Răsărit. Viața în China am văzut-o, e un experiment atroce, dar poate asta ar trebui să ne arate ce ”fericiți” trebuie să fim noi, europenii, cu politica tot mai restrictivă și de încălcare a drepturilor cetățenești.
Rămâne problema cetățenilor viitorului, care vor pierde tot mai multe drepturi în numele luptei pentru salvarea a ceva, planete, popoare, viețuitoare etc. Lupta împotriva poluării, cu spațiul UE nesemnificativ din acest punct de vedere, a afectat viața europenilor. Războiul din Ucraina și sancțiunile economice aplicate Rusiei au afectat major nivelul de trai al germanilor, francezilor, italienilor ș.a. Nu am vorbit de români și bulgari pentru că aici nivelul de trai e mai aproape de al rușilor sub sancțiuni decât al vesticilor din prezent. Victimele colaterale, mai ales cetățenii UE din răsăritul Europei, vor lua și mai abitir calea Vestului. Dar poate ăsta a fost obiectivul de la început!
Ca și concluzie, statutul de victime colaterale nu ar trebui să ne convină, indiferent că este decis la Washington sau la Bruxelles!
