La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea, în viaţa politică şi de sat a Ţării Româneşti s-a afirmat familia Brăiloiu. Dacă până atunci înaintaşii Brăiloilor figurau doar în rândul marilor şi micilor boieri, cu funcţii ce nu ajunseseră în Sfatul Ţării (Divan), Cornea Brăiloiu, pe lângă dregătoriile în care a fost ridicat, a ajuns pentru zece ani Ban al Craiovei, „intrând astfel cu toate forţele şi posibilităţile sale în slujba domnului Constantin Brâncoveanu”.
Brăiloiu Cornea, sau Drăgoianul, cum i se mai spunea, era fiul căpitanului Barbu Brăiloiu. S-a căsătorit cu Stanca, cea de a treia fiică a marelui spătar Popa Buicescu, rudă îndepărtată cu domnitorul Constantin Vodă Brâncoveanu.
Începuturi
Nu se cunoaşte data când s-a născut Cornea Brăiloiu, dar se ştiu dregătoriile prin care acesta a trecut. Între 1671 – 1678 februarie a fost vel paharnic şi postelnic. Într-o şedinţă a Divanului din 7180 (1672) iulie 7, în care s-a judeca situaţia locuitorilor din satul Izbiceni în care reclamau că s-au răscumpărat din rumânie, apare ca membru al Divanului şi Cornea (Brăiloiu) vel paharnic.
Sub Şerban Cantacuzino, Cornea Brăiloiu era încă un boiernaş de ţară, „împodobit cu titlul de postelnic şi trăind în linişte la moşia sa, Orbii, din Gorj sau la Drăgoieni, în acelaşi judeţ”.
Între 1684 – 1686, fără titlu, Cornea Brăiloiu apare consemnat în documente drept srângător de dări în judeţul Gorj, apoi sluger şi mare sluger (1686 – 1688 august 22). Istoricul Alexandru Şefulescu, în lucrarea sa Încercare asupra Istoriei Târgu Jiului arată printr-un document din 1687 (7195) iulie 21, că jupân Cornea Brăiloiul era vistier: „Adec(ă) eǔ Iorga Dumitrescu ôt Tîrgu-Jiǐolui ôt sud (judeţu) Gorjǐ dat-am aces al mieǔ zapis ca s(ă) fie de mare şi de bun(ă) credinţă la mîna dumnealuǐ Corniǐ Vist(ier) Brăiloio pentru să s(ă) ştie că i-am vîndut dumneaaluǐ toată partea mea de moşie din Măşcăteştǐ.”
Alături de alţi dregători, unii mai în vârstă – Barbu Brăiloiu, Petre Obedeanu, Ilie Oteteşteanu, Radu Golescu, Grigore Bengescu, Stoica Bengescu, Cornea Brăiloiu a făcut parte din gruparea de boieri pe care unii istorici au numit-o Partidul Naţional.
Marele diplomat
Fiind un dregător competent, cu experienţă, dar şi bucurându-se de încrederea noului domnitor, Constantin Brâncoveanu, „care îi cunoştea agerimea şi hărnicia”, a luat parte la toate marile acte politice din acele timpuri după cum relatează cronicele contemporane.
Între 1689 martie 2 – 1690 februarie 8, îl găsim pe Cornea Brăiloiu mare agă: „Decǐ alăturîndu-se nemţiǐ în ţara Romînească predecindea numaǐ de cît solǐ la Domn aǔ rimis, anume pe colonelul Grof Şlik cu cererǐ de acestea, să gătească Domnul zahareale că cu oştile în ţară ca să ierneze vor să treacă, care solie Domnuluǐ foarte cu greǔ şi pese putinţă fu pentru care sfat cu boieriǐ făcînd trimis’aǔ şi Măria Sa şi boiari solǐ la nemţǐ anume pe Cornea Brăiloiul vel Agă…”.
Între 1690 aprilie 2 – 1695 februarie 5, Cornea Brăiloiu a îndeplinit funcţia de mare paharnic, pentru ca apoi, în acelaşi an 1695, să fie înălţat la Bănia cea Mare şi să rămână în această dregătorie, „mai mare şi mai srălucită decât toate celelalte, până la moartea sa”.
La 1695 domnul a primit de la Poartă ordinul de a întări şi apăra ceatea Cladova din Serbia, în vederea luptei cu Austria: „Decǐ viind Domnuluǐ poruncă ca aceasta, ca să meargă şi acum la Cladova foarte peste putinţă fiind, că încă vreme de ǐarnă era şi cu mulă nevoe era a se găti Domnul şi toate oastea că ǐarbă nu era şi vita foarte slabă, şi văzînd o poruncă fără de vreme ca aceasta, care nicǐ o dată n’aǔ fost, despre o parte aǔ trimis poruncă la Cornea Brăiloiu vel Ban la Craiova, ca să meargă cu ţara spre Mehedinţǐ la cetatea Cladiveǐ să se apuce să o facă…”. „După ce a isprăvit repararea Cladovei, a fost lăsat cu comanda oştilor la Cerneţi, ca ispravnic al lui Vodă”.
În urma încheierii păcii de la Carlovitz în 1699, domnitorul C. Brâncoveanu l-a trimis sol la Constantinopol pentru afacerile ţării, însoţit de spătarul Mihai Cantacuzino şi Dumitraşco Caramalâul. În urma întrevederilor dintre Cornea Brăiloiu vel Ban şi sultan, Ţara Românească a fost scutită de tribut pe o perioadă de 2 ani.
În anul 1701, marele Ban a condus pe boierii moldoveni refugiaţi, la Focşani împăcându-i cu Duca Vodă.
O solie compusă în afară de Cornea Brăiloiu, din Cantacuzino spătarul şi Bunea Grădişteanu, a dus daruri vizirului cel nou la 20 septembrie 1702. în aceeaşi împrejurare, în anul 1704, Banul Cornea Brăiloiu a luat din nou drumul Constantinopolului, însoţi de paharnicul Ştefan Cantacuzino, ca agenţi ai domnului pe lângă marele vizir.(Va urma)
