Unde sunt școlile de altădată?

Loading

Timp de câteva zile, toate jurnalele de știri din România au început cu drama școlii românești, de la violența extremă la o lipsă evidentă de educație în familie și în școală.

Au trecut, deja, prea mulți ani, din momentul când școlile românești au fost lăsate singure în bătălia pentru educație, presiunea pe instituțiile de învățământ venind atât dinspre părinți cât și din partea autorităților și aici putem adăuga presa în slujba interesului public. Deși este evident că școala este depășită de situație, că sunt tot mai puțini elevii care vin într-o instituție de învățământ de plăcere și din dorința de cunoaștere, profesorii-în concepția Ministerului Educației-ar trebui să fie 2 în 1, să facă școală la nivel competitiv, să educe elevul rămas fără cei 7 ani de acasă și la propriu și la figurat, să fie psihologi, psihoterapeuți, paznici, contabili, secretary  și multe altele. Evident că  nimeni nu poate face toate lucrurile bine și de aici…

Să nu se înțeleagă de aici că am fi ”avocații” profesorilor, e o categorie profesională cu realizări dar și cu multe ”uscături” și  cu o lipsă de implicare, uneori, supărătoare. În învățământ, la cei 2400 lei net/lună pentru debutanți, nu putem să avem prea multe așteptări de la generația tânără. Media de vârstă în sistem e undeva în jurul a 50 de ani și aici lucrurile nu stau tocmai bine, școala este acum  un ”galop” prin materie, profesorul bifează doar programa, iar eficiența se traduce în cât mai multe meditații. Și, cum un elev are șanse minore să promoveze un examen fără ajutor, abia acum avem dimensiunile crizei. Am uitat, sau nu avem timp să facem ”educație”, se vede asta peste tot, inclusiv la televiziunile care promovează doar partea negativă și scandalul din domeniu.

Parteneri și beneficiari indirecți ai sistemului educational, părinții joacă un rol minor în viața școlii din varii motive, lipsa de timp și, uneori,  de pregătire, figurând la loc de cinste. Poate că nu știm, nimeni nu ne-a învățat, să fim părinți? Poate că băgam prea ușor mâna în buzunar, când o colaborare cu școala ar fi mai eficientă? Nu ar trebui să ne trimitem copiii la școală să învețe ceva, nu doar pentru a scăpa de ei de acasă pentru câteva ore? Astea și alte o mie de întrebări își caută răspunsul!

Și, apropo, treaba autorităților ar fi să  facă măcar dialogul posibil! Noile legi ale Educației s-ar putea să nu rezolve nimic dacă se fac doar ca președintele Iohannis să bifeze un nou eșec!