Continuăm să prezentăm istoricul celei mai cunoscute unităţi de învăţământ din Gorj aşa cum este el prezentat într-un raport din anul 1905. Vom prezenta prima parte a periplului gimnaziului până la construirea unui local propriu, urmând ca în partea a doua să prezentăm construirea şi inaugurarea clădirii localului, devenită un simbol al oraşului nostru.
Povestea localului
Pentru a se asigura îndeplinirea sarcinei ce-şi luase prefectul Gorjului de a înfiinţa gimnaziul, conveni cu ministerul ca cheltuielile ce se necesitau cu localul şcoalei, mobilier, încălzitul şi serviciul să fie acoperite de comună şi judeţ(Vezi Ord. Nr. 7679A din 23 iulie 1890 către Prefectura Gorj). Deja gimnaziul în condiţiunile în care era creat, constituia un succes deplin al intervenţiei prefectului de pe vremuri. Mai în toate oraşele, gimnaziile au început prin a fi comunale, statul neavând vre-un alt amestec decât acela din puntul de vedere cultural ca control. Cu mari stăruinţe apoi statul şi-a luat asupra sa aceste gimnazii comunale. La Târgu Jiului, gimnaziul real de la început este înfiinţat de stat, judeţul şi comuna au contribuit cu prea puţin pentru mobilier, încălzit şi serviciu. În privinţa localului, Prefectura de Gorj a pus la dispoziţiunea directorului gimnaziului o sală mare pentru cl. I şi una mică pentru cancelarie, ambele situate în partea de jos a clădirei palatului administrativ (clădirea actualului muzeu judeţean –n.n.).
În ziua de 9 septembrie 1890 se inaugurează gimnaziul real în acest local şi la serbare iau parte prefectul judeţului, consilierii comunali şi judeţeni, reprezentanţii celorlalte autorităţi şi o mare parte a populaţiunei oraşului (Vezi Rap. Direcţ. Gimn. Nr. 14 din 19 septembrie 1890 către Minister).
Localul însă nu era propriu. În partea de sus a clădirei era prefectura, jos gimnaziul şi o şcoală primară de băieţi. În anul II-a deja se simte necesitatea unui local. Prefectura mai pune la dispoziţieunea gimnaziului încă o sală pentru cl. II-a şi în urma cererei ce i se face (Vezi Rap. Direcţ. Gimn. Nr. 4 din 22 septembrie 1891 către Comitet. Permanent al judeţ. Gorj) ia măsuri ca şcoala să fie instalată în clădirea situată la colţul Stradelor Unirei şi Griviţei, proprietatea Mihuleţ, şi în care se afla pe acele vremuri magazia militară (Vezi Rap. Comitetului Perm. Judeţean Nr. 2934 din 10 august 1892). Această schimbare de local se impunea, deoarece cu anul viitor 1892-1893 urma să se mai înfiinţeze şi cl. III şi în palatul administrativ nici nu se mai găseau săli potrivite unui gimnaziu. Cestiunea localului devenise însă vitală. Omul, care a izbutit să obţie înfiinţarea gimnaziului, în aşa condiţiuni avantajoase pentru comună şi judeţ, nu s-a oprit la acest prim succes şi bucurându-se de influenţa ce o avea stărueşte a se da gimnaziului un local propriu. Graţie acestei intervenţii, Ministerul se interesează de aproape şi sfârşeşte prin a lua hotărârea clădirii unui local (Vezi Ordinul. Nr. 153 B din 11 Ian. 1892 şi raport. Direcţ. Nr. 15 din 16 Ianuarie 1892).
Din diferite împrejurări ivite în acele timpuri, gimnaziul rămâne tot în palatul administrativ dar punându-i se la dispoziţiune alte săli şi în special pentru cl. I se dă marea sală în care se ţinea şedinţele curtei cu juraţi.
Cum însă clădirea noului local, hotărât de Minister, întârzia, în anul 1894 reuşeşte a pune în sarcina Ministerului şi cestiunea localului şi Ministerul autoriză pe directorul gimnaziului a închiria un local (Vezi Nr. 11188 B 1894 referindu-se la Adresa nr. 1023/1894 a Comit. Perm. Jud. Gorj). cu începere de la 1 Septembrie 1894 după patru ani de adăpostire în palatul administrativ, gimnaziul părăseşte vechile sale ale acestui palat şi se instalează în casele Dumitru Mihail din Str. Tudor Vladimirescu nr. . noul local de şcoală fu închiriat pe timp de trei ani cu începere de la 26 octombrie 1894 cu chirie de 1200 lei anual iar pentru cele două luni, Septembrie – Octombrie, se plăti un supliment de 200 lei.
Schimbarea localului gimnaziului din palatul administrativ se impunea prin lipsa de săli disponibile. Noul local însă avea şi şi un mai mare defect. În primele zile ale lunei Septembrie, tavanul unei clase cade şi directorul îngrijorat cere primăriei oraşului să trimeată arhitectul său spre a constata soliditatea clădirei (Vezi Rap. Nr. 4 din septembrie 1894) iar acesta îşi dă avizul că e cu desăvârşire periculos a mai funcţiona gimnaziul dacă nu se face anume reparaţiuni (Vezi adresa prim. T. Jiului Nr. 3378 din 20 septembrie 1894).
Ion Hobeanu
