Printre fondurile arhivistice administrate de Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale se numără şi cele create de unităţile de învăţământ. Prin bogăţia de informaţii deţinute despre activitatea şcolară şi culturală, dintre acestea se remarcă fondul arhivistic „Liceul Tudor Vladimirescu” din Tg-Jiu.
Începutul activităţii sale coincide cu o perioadă în care la Tg-Jiu se constată o intensă activitate culturală, unii dintre reprezentanţii mişcării culturale activând ca profesori în această unitate şcolară. Tocmai la această perioadă se referă şi un scurt istoric al gimnaziului ataşat la un raport din anul 1905.
Datorită întinderii sale materialul va fi prezentat în mai multe părţi.
„Istoricul Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” din Târgul Jiului
Înfiinţarea
Aruncând o privire retrospectivă asupra felului în care se da învăţătura în timpurile trecute şi comparând cu starea oarecum înfloritoare a şcoalelor de azi, constatăm cu deosebită mulţumire că s-a făcut un progres simţitor. Şi în Târgul Jiului ca în orice altă parte a ţărei, tinda şi chiliile bisericilor înlocuiau clădirile şcolare de azi. Învăţătura pe acele vremuri nu trecea de literile bucoavnei, ceaslovului şi psaltirei, profesorii şi institutorii de azi erau atunci preoţii şi dascălii, pedagogia şcoalei moderne era înlocuită cu tradiţiunea. Dintre aceste şcoale vechi rees cu mai multă însemnătate şi cu siguranţă că au existat, cele două şcoli alăturate pe lângă singurele biserici construite în zid ; Biserica catedrală şi biserica Sft. Apostoli. Aceste şcoli fură menţionate de generalul rus Bauer, de origine neamţ afirmând că ele ar fi fost înfiinţate în 1747-1748. în anul 1775 Alexandru Ipsilante salariază pe dascălul şcoalei, probabil cel da la Biserica Catedrală cu 5 lei vechi pe lună. În curând însă şi puţina lumină ce se da populaţiunei din Tărgu Jiului dispare; oraşul sufere atacul pasvangiilor, cari îi dete foc. Mai târziu se înfiinţează tot la biserica S-ţii Apostoli şcoala de panachiză care fu apoi închisă la 1832 de Eforia Şcoalelor. Această instituţiune creă o nouă şcoală a cărei conducere o avu Costache Stanciovici-Brănişteanu, elev al lui Gh. Lazărşi absolvent al şcoalei lui Dinu Golescu de la Goleşti unde avusese de profesori pe Aron Florian, Eliade, Genilie şi Poteca.
Această şcoală luă în urmă numele de Şcoală normală şi fu condusă între alţii de Al. Craiovescu şi Dimitrie Frumuşanu.
În 1860, ministrul instrucţiunei publice, regretatul Al. Odobescu, dete dascălului Dimitrie Frumuşanu titlul de institutor şi patru ani mai târziu fu primul revizor şcolar al Gorjului.
Până la 1854 şcoala era mixtă, în acest an se separă în şcoala de băieţi şi alta de fete. Între anii 1860-1864 se înfiinţă şi un internat din fondurile Brâncoveneşti.
În 1870 pe lângă şcoalele primare de băieţi şi fete se mai înfiinţează şi o şcoală mai superioară zisă reală care doi ani mai târziu fu transformată în şcoală normală de învăţători.
De la 1870 numărul şcoalelor primare se înmulţeau încontinuu. Şcoala normală din Târgul Jiului da un bun contingent de învăţători, cari încep a duce lumina în mai toate colţurile judeţului. De ai încolo începe a se simte nevoia şi a unei şcoli secundare. Fii de orăşeni şi mai ales de săteni lipsiţi în mare parte de mijloace materiale erau nevoiţi a-şi curma învăţătura cu toate că natura îi înzestrase cu calităţi apte de a face dintrânşii fruntaşii oraşului, judeţului şi chiar ai ţărei. Târgul Jiului, acest cuib al lui Tudor Vladimirescu, aşezat pe un şes înconjurat de dealuri şi la 15 kilometrii de poalele munţilor nu era legat cu inima ţărei decât prin şosea naţională: Filiaşi- Târgul Jiului. Era costisitor pentru părinţi să-şi ducă copii la Craiova sau Bucureşti şi chiar puţinii părinţi, care şi-au putut permite acest lux, căci arareori îl considerau ca necesitate, făceau drumul necăjiţi de cheltuieli şi înspăimântaţi de atacurile destul de dese ale răufăcătorilor. Dar chiar când mai în urmă se construi linia ferată, cheltuielile transportului şi întreţinerii copiilor în şcolile secundare din alte oraşe erau înspăimântătoare. Astăzi chiar când există o asemenea şcoală, se observă faptul că mulţi din absolvenţii gimnaziului, în special fii sătenilor, rămân la vetrele lor. Crearea gimnaziului devenise o reală necesitate şi fruntaşii judeţului şi oraşului stăruiau din răsputeri pentru înfiinţarea şcoli secundare. Graţie, în fine, străduinţei neobositului prefect al Gorjului, D-l Toma Cămărăşescu, azi vicepreşedintele Adunării Deputaţilor, ministerul hotărăşte în anul 1890 să se înfiinţeze gimnaziul real, creându-se clas I-a.(Vezi Ord. Nr. 7681A din 23 iulie 1890) (Va urma)
Ion Hobeanu
