Un meșter popular din Crasna a uimit lumea cu operele sale de artă în miniatură, încrustate în lemn, părând printre ele ca un uriaș în lumea piticilor. El construiește case, acareturi din vremurile demult apuse și, mai nou, o poartă de lemn gorjenească, ce a fost expusă la Muzeul de Artă din Târgu Jiu. Din păcate, românii, care sunt obișnuiți cu astfel de „arătări”, pentru că le au prin curți în mărime naturală, dărăpănate, nu sunt atrași să le cumpere. În schimb, străinii sunt încântați, așa că una dintre opere a luat drumul Belgiei, cei care au cumpărat-o plătind pentru ea 1200 de euro.
Nicolae Rotaru este consilier local la Crasna, dar când nu e ocupat cu treburile obștești sculptează în lemn. Cele mai importante lucrări cu care se mândrește sunt casele din lemn din Subcarpații Olteniei, specifice zonei în care locuiește. Una a luat drumul Belgiei, alta poate fi admirată de vizitatori la Centrul de Cultură și Artă „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, un pătul e și el gata, iar acum tocmai a fost finalizată o poartă oltenească, ce întregește ansamblul gospodăriei din zona de sub munte a Gorjului.
Miniaturi
Poarta gorjenească realizată în miniatură de Nicolae Rotaru, expusă la Muzeul de Artă, e perfect funcțională. De asemenea, ea respectă motivele tradiționale, întâlnite pe porțile construite cu sute de ani în urmă în satele oltenești. De altfel, meșterul popular, chiar dacă nu a trăit în anii în care astfel de porți de lemn erau la mare căutare, se străduiește să le realizeze întocmai, chiar dacă din obiecte funcționale au devenit obiecte de decor, iar dimensiunile sunt de peste 10 ori mai mici.
Soarele, șarpele și lupul
Deși despre poarta tradițională nu s-a prea scris, aceasta avea un rol foarte important în viața românului de la sat. „Ea delimita spațiul domestic de cel dinafară, având caracter apotopaic (de protecție împotriva duhurilor rele)- potrivit lui Albinel Firescu, șeful Secției Etnografie din cadrul Muzeului Județean Gorj- și un rol important chiar și din punct de vedere utilitar. Sub acoperișul făcut pentru protejarea porții de ploaie era un pod, în care erau ținuți porumbeii, sau se punea fân, în care erau așezate peste iarnă, ca să nu înghețe, fructe. Mai mult. Exista o superstiție, aceea că poarta nu trebuie să fie lăsată niciodată deschisă, tocmai pentru ca duhurile rele să nu intre în gospodărie.”
Cele trei motive ornamentale care sunt întâlnite pe porțile de lemn din Gorj sunt Soarele, șarpele și dintele de lup. Soarele simbolizează renașterea naturii, viața, lumina, căldura, pentru că fără el nimic nu ar exista pe pământ. El apare o dată cu purtătorii Civilizației Bronzului și e păstrat în diverse forme. Șarpele de pe porțile de lemn apare în forma unei sfori răsucite și are, de asemenea, un rol protector pentru membrii familiei. Se spunea, din bătrâni că fiecare casă are șarpele său, iar sătenii nu-l omorau, pentru că se credea că dacă vor face asta ori se va îmbolnăvi un membru al familiei, ori va muri un animal. Sau, foarte grav, se va îmbolnăvi boul care trage cel mai bine, iar în acele vremuri boul era foarte important, pentru că gospodarul cu el muncea pământul, care dădea roade pentru ca întreaga familie să aibă ce mânca. La rândul său, dintele de lup revine la poartă, la brâul bisericilor, sub tâmplă și este, de asemenea un element pozitiv. De altfel, ultimele două elemente sunt întrunite și într-unul dintre cele mai importante simboluri dace. Este vorba despre stindardul lor de luptă, care întruchipa un cap de lup cu coadă de șarpe.
