Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Ultimul Magher se destăinuie pentru „Vertical” (I)

Ultimul Magher se destăinuie pentru „Vertical” (I)

Submitted by on 3 September 2015articol citit de 1,482 ori | No Comment

Vlad Magheru, ultimul reprezentant al ilustrei familii a Magherilor care mai păstrează legătura cu Gorjul, a purtat în ultima perioadă o susţinută corespondenţă cu subsemnatul. Printre observaţiile pertinente referitoare la lucrarea “Moştenirea Magherilor” (2014), carte care a însemnat o contribuţie însemnată din partea dânsului, am reţinut o nouă încercare de autobiografie pe care o să o prezentăm în numerele următoare ale săptămânalului nostru.

Vlad Maghieru în vizită în redacția ”Vertical”

Vlad Maghieru în vizită în redacția ”Vertical”

Pentru generaţiile mai noi de cititori ai VERTICALULUI, să precizăm faptul că Vlad Maghieru (născut 1930 la Timişoara) este strănepotul generalului Gheorghe Magheru (1804-1880) şi fiul profesorului universitar Ion Maghieru (1888-1938), nepotul generalului paşoptist. Printre meritele lui Vlad Maghieru, pe lângă faptul că a reuşit să ofere baza documentară pentru lucrările “Pe urmele Magherilor” (Paul Cernovodeanu, Marian Ştefan), “Zestrea Magherilor” (Cornel Şomâcu, Dumitru Bunoiu) şi “Moştenirea Magherilor” (Cornel Şomâcu), acesta a făcut donaţii substanţiale privind istoria familiei către Muzeul Judeţean “Alexandru Ştefulescu”, Biblioteca Judeţeană “Christian Tell” şi Colegiul Tehnic “General Gheorghe Magheru”.

O nouă încercare autobiografică

Vlad Maghieru ne scria în mai 2015: “De data asta simt că am reuşit să mă exprim mai clar. De câte ori o recitesc, simt o bucurie. Faptele amintite în ea sunt motive de bucurie şi trepte către adevăr. Poate că alţii citind rămân indiferenţi dar eu îmi amintesc că am acţionat cu dăruire totală de sine. Astfel se comportă doar marii artişti după cum îmi spunea mătuşa mea, dr. Alice Magheru: “Ai o armură transparentă(invizibilă), aşa ceva au numai marii artişti (Enescu)”. Dacă-mi amintesc cum am pornit în viaţă-nu de la zero ci de la condiţii sufleteşti negative-cu firea mea pasivă-contemplativă, rămân de mirare. Să vă spun că la naştere nu am plâns. Sau să mai dau un singur exemplu: am luat lecţii particulare de pian-7 ani-fără niciun rezultat, pianul nu mă atrăgea dar n-am avut cui spune. Cu muzica nu eram certat, cum am dovedit mai târziu, când am învăţat singur să cânt la trompetă. Mama a rămas decepţionată deoarece a aşteptat mai mult de la mine. Iar o fostă domnişoară de copii, zicea mai târziu că se aştepta să ajung cel puţin general! Am fost doar un căutător de adevăruri, care nu satisfăcea gustul lumii(…). Bucuria acestei biografii va rămâne, nu va trece!”
Am reprodus gândurile lui Vlad Maghieru şi din dorinţa de a continua demersurile începute de noi cu ani în urmă, o parte din convorbirile subsemnatului cu domnia sa apărând în cărţile din 2007 şi 2014. Vlad Maghieru este un personaj în sine, cu trecutul său plin de evenimente şi învăţăminte, viaţa sa este un veritabil drum spiritual spre descoperirea adevărului. Chiar dacă nu avem de-a face cu liderul revoluţionar (Gheorghe Magheru), cu ofiţerul carierei excepţionale (Romulus Maghieru), cu universitarul deschizător de drumuri (Ion Maghieru), Vlad Maghieru a avut de înfruntat drumul cel mai greu, cel al omului obişnuit animat de o misiune specială, aceea de a păstra memoria strămoşilor. La cei 85 de ani, Vlad Maghieru îşi duce mai departe nobila misiune.

Culmi de viaţă

Vlad Maghieru a fost “fiul tatălui meu-profesorul Ion Maghieru-erou necunoscut al auto-educării morale, apostol al educării de caractere româneşti în Universitatea Politehnică din Timişoara. Spicuiri din viaţă: am iubit grădina(flori, animale)şi natura dar şi poveştile; crucea de pe turnul frumoasei biserici catolice a căzut lângă mine, într-o zi cu vânt, prin 1936; la liceu eram ultimul în privinţa conştienţei, dar cel mai bun în privinţa culturii generale ş.a.”
Vom reveni asupra manuscrisului lui Vlad Maghieru şi a înfruntării, pe mai multe direcţii, a regimului comunist şi al tarelor sale. Despre oamenii străini în casa părintească din Timişoara, despre cariera scurtă de agronom a lui Vlad Maghieru, despre mariajul nefericit cu Lucia Maghieru în numărul viitor.

Comments are closed.