Tudor Vladmirescu și fapta sa, sub lupa istoricului gorjean Gheorghe Gorun

Recent, prin bunăvoința autorului, am intrat în posesia unei cărți de referință în istoriografia mișcării revoluționare de la 1821 condusă de pandurul gorjean Tudor Vladimirescu. Este vorba despre lucrarea ”Tudor Vladimirescu între Scila și Caribda”, vol. I, scrisă de  reputatul istoric prof. dr. Gheorghe Gorun.

Lucrarea a văzut lumina tiparului în chiar anul în care a fost sărbătorit bicentenarul revoluției din anul 1821 conduse de Tudor Vladimirescu și este un excelent demers de analiză și interpretare științifică și rațională, bazate pe un volum imens de documente și evident a tot ceea ce s-a scris până astăzi despre acea perioadă de câteva luni care a marcat evoluția viitoare a  istoriei noastre naționale.

Personal, fiind de loc din zona de unde a pornit Tudor Vladimirescu cu pandurii săi și unde a rostit Proclamația de pe Câmpia Soarelui de la Padeș și ca participant la mai toate evenimentele organizate cu prilejul sărbătorii omagiale anuale de la Padeș desfășurate la început de iunie, având de asemenea și unele preocupări  de studiu cu privire la istoria locurilor, credeam că știu destul de multe lucruri referitoarea la acea perioadă, dar citind cu mare atenție lucrarea distinsului prof. dr. Gheorghe Gorun, am constatat că sunt foarte multe aspecte și subtilități despre care nici nu bănuiam.

Aceasta m-a determinat, cu atât mai mult, să citesc, să recitesc și chiar să revăd unele documente vechi, ceea ce mi-au adus o cunoaștere suplimentară și actualizată asupra mișcării revoluționare de la 1821 condusă de Domnul Tudor, în toate etapele desfășurării  ei. Totodată am realizat o înțelegere mai clară a modului în care evoluția evenimentelor a fost influențată sau chiar decisă de condițiile politice locale și internaționale,  de pozițiile puterilor imperiale otoman, rus și austriac dar și ale Eteriei, referitoare la mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu, dar mai ales de comportamentul ”patriotard”  al boierilor care asigurau conducerea țării în acele momente.

Citind cartea prof. dr. Gheorghe Gorun, am constat că în mintea mea,  se confruntau și se completau, cunoștințele și informațiile anterioare, despre mișcarea revoluționară din 1821, căpătate  din ceea ce învățasem și citisem, de-al lungul anilor, din cărțile de istorie,  cu analizele aprofundate bazate pe documente și  concluziile raționale și pertinente ale autorului volumului la care ne referim. 

Parcurgând această lucrare am sentimentul că  sunt beneficiarul  rezultatelor unui redutabil demers  științific al autorului,  a unei munci intense realizată cu migală, pricepere și competență,  lucrare pe care o recomand din toată inima spre a fi citită și studiată cu mare atenție, deoarece acest demers al fiecărui cititor, poate fi un generator a numeroase concluzii și  chiar învățăminte.

În primul rând, când am văzut titlul lucrării, mi-am pus întrebarea: ce l-a determinat pe autor să-l așeze pe marele pandur ”între Scila și Caribda”?. Dar am fost lămurit, chiar de către acesta, în primele pagini ale lucrării sale, în care autorul se explică. Astfel, pornind de la cele două personaje din mitologia greacă, Scila și Caribda, cu înfățișări și acțiuni pe care nu ți le-ai dori să le experimentezi, autorul subliniază că ”a fi între Scila și Caribda este o expresie” cu semnificația de ”a alege între două rele”, iar în ”paremiologia românească și-ar avea corespondent expresia a fi între ciocan și nicovală” sau altfel spus ”a fi pus, fără voie, în situația de a alege răul cel mai mic, răul care pricinuiește pierderi mai mici”.

Mai departe autorul detaliază: ”Așadar Tudor Vladimirescu a fost – încă de la început – între Scila și Caribda, adică între Imperiul Otoman și Eterie”, asociere determinată de faptul că Scila –  era ”pericolul cunoscut, vizibil, care, la extrema situație, îi permitea lui Tudor Vladimirescu o luptă în care să își (re)cunoască dușmanul”, iar  Caribda ”nu era un loc, nu era un ținut, ci era un pericol iminent, dar și imprevizibil”.

Iar analiza substanței și evoluției evenimentelor din prima parte a  anului 1821, până în luna mai, ne pune în evidență situațiile delicate în care s-a aflat Tudor Vladimirescu pe parcursul mișcării revoluționare inițiate și conduse de către acesta. Cu adevărat, analiza detaliată și pertinentă a prof. dr. Gheorghe Gorun, ne relevă foarte clar situațiile delicate și de cumpănă în care s-a aflat marele pandur, punând în evidență totodată și excelentele  abilități, cunoștințe și calități ale marelui pandur, care l-au ajutat să acționeze și să aleagă dintre două rele pe cel mai mic sau cel care să prejudicieze cel mai puțin. Cu toate acestea, situațiile și circumstanțele socio-politice interne și internaționale deosebit de complexe ale vremii, au culminat cu sacrificiul suprem, pentru interesul țării, asumat încă de la început de către Tudor Vladimirescu.

Parcurgerea volumului oferă cititorului și o modalitate mai specială  și interesantă de abordare și de prezentare, de către autor, a evenimentelor din perioada ianuarie-mai 1821, pornind tocmai de la sfârșitul tragic al lui Tudor Vladimirescu.

Astfel, după partea introductivă, în primul capitol al lucrării, intitulat ”Asasinarea barbară a lui Tudor Vladimirescu”, autorul cercetează și analizează detaliat și cu o rațiune demnă de invidiat, evenimentele acelor zile, pentru a-și fundamenta și prezenta  în modul cel mai argumentat posibil, opiniile sale, asupra desfășurării lor. Această rigurozitate, din partea autorului, s-a impus cu atât mai mult cu cât  unele dintre evenimente au fost tratate sau consemnate în documentele vremii, într-un mod diferit sau partizan de către memorialiștii care au făcut referiri la acea perioadă, unii dintre ei fiind chiar implicați direct în acele evenimente sau contemporani cu ele. Iar ulterior aceste consemnări au fost preluate ca atare de către  cei care s-au ocupat, în cercetările și scrierile lor, de acea perioadă. În acest capitol sunt abordate diverse aspecte, referitoare la: motivul pentru care eteriștii l-au ucis pe Tudor Vladimirescu; plănuirea, organizarea și desfășurarea complotului; arestarea lui Tudor Vladimirescu; ridicarea lui Tudor Vladimirescu din tabăra sa și umilirea acestuia; ultimele zile ale lui Tudor Vladimirescu și uciderea mișelească a acestuia.

Cel de-al doilea capitol ”Boierii față cu revoluțiunea …”, aduce în atenția cititorului și în special a cercetătorului o multitudine de aspecte importante legate de istoricul evenimentelor din acele vremuri, iar dintre temele importante abordate de autor amintim: situația boierimii în epocă, pașii de la înțelegerea lui Tudor Vladimirescu cu cei trei boieri (Grigore Brâncoveanu , Grigore Ghica și Barbu Văcărescu) pentru ridicarea norodului la arme, începutul mișcării și  până la spaima generată de Proclamația de la Padeș și reacțiile politice oficiale ale ocârmuirii; măsurile luate pentru înfrângerea revoluției și misiunile ocârmuirii;  rolul consulului rus de la București; parcursul oltean al revoluției; începuturile concilierii dintre Tudor Vladimirescu și boieri; intrarea Adunării Norodului în capitală; fuga din țară a marii majorități a boierilor; împăcarea și colaborarea dintre Tudor Vladimirescu cu boierii rămași în București; competiția jalbelor; duplicitatea boierilor; pozițiile mitropolitului Dionisie Lupu; rezultatele colaborării lui Tudor Vladimirescu cu boierii rămași în capitală și finalul relațiilor dintre aceștia, ș.a.

În capitolul următor,  intitulat ”Tudor Vladimirescu și Imperiul Otoman”, pe baza unei vaste documentări, a interpretării unora dintre documentelor vremii și a celor ulterioare, cu rațiunea veritabilului istoric, autorul analizează și reușește să ofere răspunsuri la întrebarea ”De ce a plecat Tudor din București din moment ce negocierile cu otomanii erau avansate și favorabile?”.

În final volumul beneficiază și de o ”Addendă” extrem de interesantă din partea autorului, adresată în special gorjenilor și autorităților, prin scoate în evidență rolul acestui județ în evoluția evenimentelor istorice, a evoluției socio-economice și culturale a Țărilor Române și apoi a României.

De remarcat amploarea surselor bibliografice utilizate  și studiate de  către autor pentru elaborarea acestei lucrări de importanță deosebită pentru istoriografia revoluției de la 1821.

Personal sunt foarte bucuros că am avut posibilitatea să parcurg o lucrare valoroasă care mi-a îmbogățit cunoștințele despre istoria perioadei analizate, despre istoria locurilor mele natale și despre faptul că evenimentele istorice pot fi redate nu doar după interesul ”vremurilor” ci prin analiză, rațiune și gândire complexă a diferitelor izvoare istorice se pot releva fațetele necunoscute sau ascunse ale unor evenimente, care altminteri ar trebui cunoscute în adevăratul lor sens, nu doar de cercetători și istorici, ci și de către publicul larg.

Interesant este de subliniat și scânteia care l-a determinat pe autor să se apuce de o asemenea muncă grea și să scrie această lucrare de înaltă ținută științifică. Astfel, aflăm de la autor că totul a pornit de la solicitarea lui Iani Gârbaciu, fostul elev al domniei sale, de a avea o discuție cu regizorul Gavriil Pinte care se ocupa de  punerea în scenă a unui spectacol despre Tudor Vladimirescu, pe care teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu”  din Târgu-Jiu îl pregătea încă din anul 2020 pentru marcarea, în anul următor, a Bicentenarului Revoluției din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Și de aici a pornit totul. A fost spectacolul teatral, foarte apreciat de public și de specialiști, este acest volum al prof. dr. Gheorghe Gorun și va urma cu certitudine cel de-al doilea volum al acestei lucrări deosebite.

În final câteva date biografice despre autorul volumului la care ne-am referit:

Profesorul Gheorghe Gorun s-a născut la data de 4 septembrie 1949, în localitatea Roșia-Jiu, județul Gorj, părinții săi fiind Elisaveta și Gheorghe Gorun

Urmează cursurile primare și gimnaziale la școala din satul natal, iar după absolvirea clasei a VII-a, în anul 1963,  în urma susținerii examenului, este admis la Liceul Poiana-Rovinari, pe care l-a absolvit în anul 1967.

În anii de liceu devine pasionat de istorie, călăuzit de mentorul său prof. Ion Manolescu. După absolvirea liceului, îndemnat de profesorul său de istorie Ion Manolescu, în vara anului 1967 susține examen de admitere la  Facultatea de Istorie din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, după care, nereușind în sesiunea de vară, susține admiterea în sesiunea de toamnă și este admis la Facultatea de Istorie-Geografie din cadrul Institutului Pedagogic din Oradea. Finalizează studiile în anul 1970, devine profesor de istorie-geografie, fiind repartizat la Școala Generală Brădet – Mătăsari.

În același timp își continuă studiile la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Babeș-Bolyai (1970-1974)  din Cluj-Napoca, tot aici urmând apoi și cursurile Facultății de Drept (1977-1982), finalizate în anul 1982.

Profesorul Gheorghe Gorun susține o serie de examene specifice profesiei, respectiv:  examenul de definitivare în învățământ (1973),  concursul pentru ocuparea postului de profesor de istorie la Liceul Industrial nr. 1 Târgu-Jiu (1978), examenul pentru gradul II didactic (1979) și gradul I (1984).

În perioada 1983-1987 a fost rectorul Universității Populare din Târgu-Jiu.

În anul 1990 susține un nou concurs în urma căruia devine profesor de istorie la renumita Școală Normală ”Spiru Haret” Târgu-Jiu,  unitate de învățământ unde a profesat  până la pensionare, în  31 august 2016.

Susține concurs pentru ocuparea funcției de director al Școlii Normale ”Spiru Haret” Târgu-Jiu devenită ulterior Colegiul Național ”Spiru Haret”, în urma căruia, prin ordin al ministrului educației naționale, este numit director. Conduce destinele renumitei școli gorjene timp de 18 ani (10 noiembrie 1998 – 31 august 2016), răstimp în care, prin efort și implicare tenace și permanentă din partea prof. Gheorghe Gorun,  liceul în cauză devine școala cea mai căutată din județul Gorj, școlarizând în fiecare an în jur de 1500 de elevi de la clasa I/pregătitoare , la clasa a XII-a /a XIII-a.

Urmează studiile doctorale (2001-2007) în cadrul  Universității Babeș-Bolyai – Facultatea de Istorie, iar în anul 2007, susține teza  cu titlul ”Rezistența anticomunistă reflectată în mentalul colectiv, în județul Gorj (1945-1981)” sub coordonarea științifică a prof. univ. dr. Doru Radoslav,  în urma căruia obține titlul de ”doctor în istorie” cu distincția ”Cum laude”.

Cu începere din toamna anului 2000 și în prezent, prof. dr. Gheorghe Gorun este profesor asociat la Universitatea ”Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu, unde predă diverse discipline precum: Logică, Educație interculturală, Didactica dreptului, Didactica culturii civice, Didactica domeniului,, Istorie și Didactica istoriei, Managementul clasei de elevi, Didactica educației civice în învățământul primar, Didactica activităților extracurriculare în învățământul primar, Legislație în învățământ.

De-a lungul anilor, profesorul, istoricul, juristul și analistul, dr. Gheorghe Gorun a scris un număr însemnat de cărți, care s-au bucurat de un real succes și de aprecieri unanime din partea istoricilor și scriitorilor gorjeni, dar nu numai.

Pentru intensa sa activitate didactică, de cercetare și scriitoricească prof. dr. Gheorghe Gorun a primit, de-a lungul anilor, numeroase înscrisuri de recunoaștere a muncii sale, dintre care amintim doar titlul de  Cetățean de Onoare al Municipiului Târgu-Jiu, acordat în cadrul unei reuniuni festive a Consiliului Local al Municipiului Târgu-Jiu din data de 21 mai 2019.

În final dorim să mai subliniem faptul că prof. dr. Gheorghe Gorun s-a numărat printre membrii fondatori ai Asociației Cercetătorilor și Autorilor Gorjeni de Carte Documentară și Științifică, devenită ulterior Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban” din Târgu-Jiu. Folosim acest prilej pentru a-i adresa felicitări domnului prof. dr. Gheorghe Gorun și pentru această remarcabilă lucrare, urându-i succes deplin în materializarea tuturor proiectelor sale scriitoricești pe care le are în lucru.

dr. Victor TroacăPreședinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni