La aproape două secole de la evenimentele produse în 1821, controversele continuă să se manifeste, până şi caracterul mişcării-“răscoală” sau “revoluţie”-rămânând în dezbatere. Există suficiente argumente pentru a demonstra faptul că este vorba de o Revoluţie condusă de eroul gorjean din Vladimir care, deşi înfrântă, şi-a atins principalul obiectiv, înlăturarea domniilor fanariote. Că istoricii nu s-au pus de acord nu ar trebui să ne surprindă, ei au servit în diverse epoci şi regimuri, rămânem cu o concluzie trasă de inegalabilii paşoptişti Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, evenimentele din 1848 “îşi iau ca misie de a continua programa revoluţiei de la 1821”.
Istoria Românilor este presărată cu foarte multe evenimente importante cărora ultimii ani nu le-au adus nimic în plus în ciuda tonelor de maculatură care s-au scris. Într-o frenezie demnă de o cauză mai bună, un număr impresionant de indivizi şi-au descoperit talentele ascunse de istorici şi au purces la scrierea şi publicarea unor inepţii, asta dacă nu este vorba de simple reproduceri după operele predecesorilor. Care predecesori, vorbim aici de istorici recunoscuţi, au publicat la rândul lor cărţi sub imperiul momentului pe care l-au trăit. A te descurca în aceste condiţii este foarte greu pentru cronicarul contemporan dar şi foarte necesar, cu ce rămânem după Tudor Vladimirescu şi alte personalităţi ale istoriei naţionale în afara copiilor din flori sau relaţiilor amoroase extraconjugale, reţeta pe care ne-o oferă presa de tip tabloid şi uneori, din nefericire, şi manualul de istorie? Salutăm pe această cale demersurile jurnalistice şi ştiinţifice prezente în câteva reviste de specialitate sau publicaţii care au menţinut rigorile minime în faţa dilentatismului prezent la tot pasul.
Eroul din Vladimiri
Paradoxal, deşi de Tudor Vladimirescu s-au scris foarte multe lucruri-inclusiv în „VERTICAL”-nu sunt cunoscute informaţii esenţiale. Mai mult, pentru generaţiile ultimilor decenii, această personalitate istorică nu reprezintă mai mult de un nume sau un loc de naştere. Până şi aici ar fi probleme, Tudor s-a născut în jurul anului 1780 în satul Vladimir dar mai nou încep să fie lansate şi alte variante gen Valea Desului. Se cunosc însă alte informaţii importante, provenea dintr-o familie de moşneni, categorie de ţărani cu o anumită stare materială. Tatăl său, Constantin, supranumit Ursu, a murit devreme, Tudor rămânând în grija Anei Bondoc din Vladimir, mama sa. Destinul său va fi legat de cel al familiei de boieri Glogoveanu din Craiova, acolo unde a slujit şi a învăţat carte.
Se mai spune despre Tudor Vladimirescu că a strâns avere de tânăr, documentele existente în arhivele din Oltenia înregistrându-i proprietăţi la Cerneţi, Cloşani, Purcari, Topolniţa, Baia de Aramă ş.a. Memoria documentelor mai vorbeşte de ridicarea bisericii din Prejna şi una la Cloşani dar şi de o cârciumă şi câteva mori de apă. De la această bază materială, grav afectată de năvălirile turcilor, a plecat Tudor Vladimirescu spre realizarea sa destinului său eroic.
Pentru întregirea portretului eroului să reţinem că există mărturii care spun că acesta avea noţiuni de limbă greacă, rusă şi germană, importante şi pentru negoţ şi pentru politică. Iar în privinţa portretului fizic este de notorietate cel făcut de Zilot Românul: „om de statură mai înalt decât de mijloc, talia bine proporţionată, faţa blondă, mustaţa galbenă, părul castaniu, obrazul mai mult rotund decât oval, nici prea durduliu, nici slab, cu o mică bărbie, om nu urât; sta drept, ţanţoş, vorba brevă (scurtă), răstită şi… destul de elocventă, aer de comandant… Netăgăduit este că era om de inimă. Cine ştie ce ar fi fost într-o altă sferă, într-o altă epocă, cu spiritul mai cultivat, un asemenea om! Avea stofă de om mare, dar timpul, locul şi mijloacele i-au lipsit”.
Sub protecţia Rusiei
În acest prim episod al materialelor dedicate aniversării lui Tudor Vladimirescu abordăm un moment controversat în perspectiva evenimentelor din 1821. Gorjeanul a avut, potrivit unui document din 1815, statutul de “sudit” rus, adică a fost pus sub protecţia autorităţilor ţariste după serviciile care le făcuse împărăţiei de la răsărit. Lucru nu era deloc de neglijat deoarece în timpul războiului ruso-turc dintre 1806-1812 se va remarca în luptele contra turcilor, lucru care i-a adus gradul de locotenent în armata rusă şi ordinul “Vladimir”, clasa a III-a dar şi răzbunarea turcilor de care va scăpa greu în anii următori(episodul Lainici).Cu protecţie rusească îşi va relua funcţia de vătaf de plai la Cloşani, funcţie din care fusese îndepărtat anterior de Caragea-Vodă.
În preajma Revoluţiei de la 1821, Tudor Vladimirescu era singurul comandant al unei entităţi militare naţionale, deopotrivă apreciat şi temut de forţele politice care se manifestau pe teritoriul Ţării Româneşti la vremea aceea. (Va urma)
