Cu toate că suntem încurajați să credem că România cunoaște în prezent o evoluție la capitolul economic, dezechilibrele pe care le-am contabilizat în ultimii ani atrag atenţia că în țara noastră nu există o piaţă funcţională echilibrată. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România, după standardele Uniunii Europene nu este, deocamdată, funcţional. În timp ce principalele motoare economice ale marilor puteri europene sunt industria, agricultura şi serviciile, României i s-a impus consumul.
Fără a trece peste interesele statelor occidentale, cele ale Uniunii Europene, care ne doreşte cu ardoare cât mai calici, peste atât de zvonitele interese „oculte”, peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând, sau peste criza economică, actualii guvernanţi nu sunt capabili să conducă singuri o ţară atât de mică. Vedem aceasta și în contextual crizei refugiaților sirieni, criză care va deveni cât de curând și de natură financiară, statele care găzduiesc acest refugiați asigurându-le și condiții de trai. Ne este impus un număr foarte mare de refugiați și România își permite foarte puțin la acest capitol,
Ajungem să ne întrebăm firesc care sunt rezultatele României după 25 de ani de democraţie? O parte pe aici, o parte pe acolo. Concluzia: rezultate… din părţi. Şi asta nu pare să deranjeze câtuşi de puţin pe cei cărora ar trebui să le crape obrazul de ruşine. Bine că noi românii am pierdut şi gramul acela de conştiinţă pe care îl deţineam şi suntem scutiţi de simţămintele ruşinoase. Cui nu-i convine, poate liniştit să-şi ia lumea în cap. Principiul acesta domină de departe toate instituţiile din ţara noastră. Că nemulţumirile sunt şi ele în continuare nu prea contează pentru distinşii noştri aleși. Cea mai mare greșeală a tuturor celor care au condus România după 1990 a fost înstrăinarea companiilor care au clădit sistemul energetic național. Firmele au devenit indeziderabile, nu au mai avut loc lucrări de retehnologizare. Era nevoie de o clasă antreprenorială puternică care să ia niște minime măsuri protecționiste, indiferent de modelul de piață.