Dacă I.I.C. Brătianu (1864-1927), lider liberal marcant şi prim-ministru, şi-a început cariera politică la Gorj prin alegerea ca deputat în 1895, Titu Maiorescu a înregistrat o candidatură ratată în anul 1891. Mai exact, criticul literar şi politicianul conservator a fost învins la Târgu-Jiu de candidatul liberal susţinut de Guvern. În amintirile sale, Titu Maiorescu a relatat momentul alegerilor din primăvara lui 1891. Ne-a lăsat o relatare despre raportul de forţe între politicienii locali.
Titu Maiorescu s-a născut la Craiova ca fiu al dascălului ardelean Ioan Maiorescu la 15 februarie 1840. Pe lângă meritele sale culturale incontestabile, Titu Maiorescu a avut o carieră politică spectaculoasă în care a ocupat funcţia de deputat, ambasador, ministru şi prim-ministru. Din această poziţie a prezidat Conferinţa de pace de la Bucureşti(1913) ce a urmat celui de-al doilea război balcanic şi unde România a câştigat tot ce şi-a propus deşi nu trăsese nici un foc în bătăliile acestuia. O menţiune specială se cuvine pentru poziţia sa de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice în mai multe guverne conservatoare, calitate în care a reorganizat învăţământul rural şi a introdus Limba Română ca materie de studiu în licee.
Gorjul nu i-a purtat noroc
Titu Maiorescu a ajuns de mai multe ori în Gorj dar va rămâne cu amintirea “candidatului căzut”, formulă dintr-o scrisoare pe care o trimitea în epocă. Trebuie spus însă că la vremea respectivă candidaţii guvernamentali beneficiau de tot sprijinul iar Opoziţia se mulţumea, în urma “rotativei guvernamentale”, doar cu mandate foarte puţine. Memoriile lui Titu Maiorescu(seria “Însemnări zilnice”) reţin mai multe vizite în Gorj cum ar fi, în ordine cronologică, vizita la Târgu-Jiu în 1882 cu prilejul unei excursii, inspecţia Şcolii Primare de Băieţi şi întâlnirea cu Alexandru Ştefulescu(1888) şi, bineînţeles, alegerile pentru Cameră din 1891. În primăvara acelui an a făcut mai multe vizite la Târgu-Jiu dar, după cum s-a văzut, fără sorţi de izbândă.
În aprilie 1891 Titu Maiorescu se afla în reşedinţa Gorjului pentru alegerile pentru Cameră. Venise cu trenul la 5 aprilie 1891 şi fusese întâmpinat la gară de comitetul său electoral în frunte cu bogatele familii Cămărăşescu şi Dănăricu. Iată ce nota Titu Maiorescu în “Însemnări zilnice”: „Comitetul meu electoral, compus din Miti Dănăricu (arendaşul unei moşii a gen. Florescu, fetei lui şi a Creditului financiar), foarte gentil, Luţă Râmniceanu, Pantelimon Voiculescu (ţăran alegător), Trifon Cloşanu, Const. Grigorescu (avocat), Ctin Georgescu (comersant), Şt. Udroiu (id.), Niculescu (id., megru, mic), Simion Gheorghiu (id.), Stinghe (fost jud., bun), tipogr. Miloşescu – nu în comitet. Sâmbătă seara adunaţi aceştia la mine la hotel până la 11, cu bere, discutat nume cu nume pe lista electorală, hotărât vizitele mele etc.” . Notaţiile continuau cu specificaţia că la întrunirea politică de seara a vorbit „Iunian, plăcut palavragiu liberal, Carabatescu calmuc prost, Toma Cămărăşescu – admirabil şi energic (…). Mai era să vorbească Vasile Lascăr, dar eu am plecat.”
Alegerile de altădată
Şi a venit şi ziua alegerilor(11/23 aprilie 1891). Au votat 180 de alegători din 190 înscrişi pe listă iar rezultatul a fost: Iunian-83 de voturi; Titu Maiorescu-62. Rezultatul nu ar fi trebuit să mire deoarece situaţia în Colegiul II de Gorj era aceasta: „Junimiştii (prin fraţii Dănăricu, fruntea comerţului de aici) au vreo 60 de voturi sigur. Colectiviştii vreo 50 (Iunian). Funcţionarii s-au împărţit: 24 au votat pe Mihuţ, 33 pe Iunian. Poate vreo 4-5 pe mine. Eu impasibil, vesel. Şi Anicuţa. –Zile plăcute aici.”, după cum notează chiar Maiorescu.
Înainte de plecarea din Tg.-Jiu, Titu Maiorescu a trimis o telegramă la Craiova, lui Nicolaus Racoviţă: „Un candidat căzut şi o agentă electorală deocheată caută refugiu pentru o noapte în sânul familiei. Sosesc astăzi Joi sara 9 ore. Maiorescu.”
Titu Maiorescu a continuat să joace un rol important în politica românească reuşind chiar să obţină poziţia de prim-ministru după mai bine de două decenii.
