Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Ștefan Dobruneanu, o figură ce nu trebuie uitată (III)

Ștefan Dobruneanu, o figură ce nu trebuie uitată (III)

Submitted by on 12 November 2015articol citit de 1,174 ori | No Comment

Născut în Caracal la data de 14 decembrie 1862, Ştefan Dobruneanu, a fost cel de-al treilea fiu al familiei de proprietari Dobruneanu Şt. Nicolae şi Zinca zisă şi Zoe, tatăl fiind fiul lui Ştefan Dobruneanu, mare proprietar de terenuri în fostul judeţ Romanaţi, numele acestora venind de la localitatea Dobrun unde familia deţinea proprietăţi, acesta din urmă fiind şi ctitor în anul 1846 al bisericii din localitate. Cariera lui a fost însă legată de județul Gorj.

Un bust pe un soclu foarte înalt în grădina publică a oraşului Târgu Jiu a amintit de Ecaterina Dobruneanu

Un bust pe un soclu foarte înalt în grădina publică a oraşului Târgu Jiu a amintit de Ecaterina Dobruneanu

Din păcate aceasta nu s-a putut bucura foarte mult de venitul dobândit în urma acestei vânzări deoarece în data de 22 iunie 1905, la ora şase dimineaţa, în casele lui Antoaneta Caribolu din Târgu Jiu strada Unirii, suburbia Albastră, Caterina Dobruneanu îşi află sfârşitul, lăsând în urma sa un soţ foarte îndurerat, un soţ care nu a încetat să fie alături de prea iubita sa soţie cu gândul dar şi cu sufletul până când şi acesta la rândul său şi-a aflat sfârşitul. În memoria soţiei sale, avocatul Ştefan Dobruneanu a investit foarte mult ridicându-i chiar un bust pe un soclu foarte înalt în grădina publică a oraşului Târgu Jiu, bust care astăzi mai poate fi admirat doar în câteva ilustrate care s-au mai păstrat deoarece acesta a fost vandalizat în urmă cu foarte mulţi ani. Se spune că Ecaterina Dobruneanu a fost o femeie deosebit de frumoasă şi totodată la fel de inteligentă dat fiind educaţia aleasă pe care a primit-o de la părinţi.

Testamentul

Sfâşiat de durere, Ştefan Dobruneanu imediat după decesul iubitei dar şi deosebitei sale soţii, neavând nici moştenitori, după o chibzuită gândire alege ca fabuloasa sa avere strânsă şi dobândită de-a lungul timpului să o lase pentru scopuri caritabile, astfel că la data de 22 august 1905, pe când se afla în Constanţa la Hotel Carol, camera 35, acesta îşi redactează un prim testament cu următorul cuprins:
„Subsemnatul, avocat din T-Jiu, în deplinătatea facultăţilor mele intelectuale, din libera mea voinţă, în vedere că familia mea are suficiente mijloace de existenţă, prin urmare nu are nevoie de sprijinul meu material, iar mult încercata populaţiune rurală, care în mare parte m-a ajutat a aduna averea ce las, are mai cu seamă nevoie de o instrucţiune agricolă practică spre a trăi cinstit şi independent, am hotărât ca la încetarea mea din viaţă să se urmeze astfel:
1) Institui legatar universal asupra întregii mele averi: mobilă şi imobilă pe Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Bucureşti, cu aceste obligaţiuni de a căror îndeplinire depinde …? legatului:
a) Să clădească în T. Jiu în faţa parcului oraşului, o şcoală purtând pe frontispiciu inscripţiunea *Şcoala practică de agricultură Ştefan N. Dobruneanu*, în care să se înveţe cât se poate de practic agricultura cu toate accesoriile şi derivatele ei ca: apicultura, sericicultura, viticultura, creşterea vitelor mai cu seamă, etc., în fine tot ce priveşte mica gospodărie ţărănească, spre a face din fii de ţărani agricultori harnici şi îndrăgostiţi de ogorul părintesc, iar nu de funcţiunile publice. În acest scop se va închiria câteva pogoane pentru câmp de experienţe. Termenul în care trebuie să se clădească această şcoală şi să înceapă a funcţiona este de un an socotit de la deschiderea succesiunii, dacă tot numerarul ce se va găsi va fi disponibil, iar de va fi plasat în împrumuturi tot într-un an de la consemnarea acestui numerar în sumă suficientă a se clădi şcoala.
Dacă la încetarea mea din viaţă ar fi deja înfiinţată această şcoală, atunci legatarul meu universal pe locul şcolii sau pe cel arătat mai sus, va clădi şi întreţine un internat unde se vor primi ca bursieri numai cu concurs copii din comunele rurale, purtând atât şcoala cât şi internatul pe frontispiciu inscripţiile *Şcoala practică de agricultură Ştefan N. Dobruneanu* şi *Internatul agricol Ştefan N. Dobruneanu*.

b) În sala de onoare a uneia din aceste clădiri se va aşeza bustul meu mărime naturală în marmură, iar în grădină bustul meu în bronz, tot mărime naturală.
c) Legatarul meu universal e obligat a clădi, dacă nu va fi deja clădite în cimitirul oraşului T. Jiu capela cu cavou şi fântâna monument în parcul oraşului T. Jiu, după planul şi devizul întocmit de d. Filip Marin, artist sculptor, domiciliat în Bucureşti, strada Polonă, no. 151, plătindu-i restul de treisprezece mi lei precum şi costul a trei busturi în marmură mărime naturală reprezentând pe soţia mea Ecaterina, copilul nostru Stiva-Ştefan şi pe mine, care busturi le va aşeza pe piedestale de marmură în capelă.
d) Va aduce ori de unde a-şi fi încetat din viaţă corpul meu şi-l va aşeza în cavoul de sub capela ce va construi sau s-a construit deja de d. Filip Marin în cimitirul din T. Jiu spre a mă odihni pentru totdeauna lângă draga şi iubita mea soţie Caterina – plătind imediat orice cheltuieli ar necesita această celor ce le-or fi făcut în acest scop.(Va urma)

Daniel Cismașu

Comments are closed.