Starea judeţului Gorj în anul 1932 (III)

În urmă cu peste 90 de ani, o criză financiară şi economică afecta ţara noastră şi întreg mapamondul. Şomaj, falimente, datorii şi tulburări sociale fac parte din peisajul, care, din păcate astăzi ne este foarte cunoscut. Istoria are obiceiul de a se repeta şi în cele ce urmează vom vedea cum au făcut faţă autorităţile din aceea vreme greutăţilor economice cu care se înfrunta judeţul nostru. Iată câteva spicuiri din raportul prefectului Miron Constantinescu:

Consilierii judeţeni se reuneau pentru a afla starea judeţului de la reprezentantul Guvernului
Consilierii judeţeni se reuneau pentru a afla starea judeţului de la reprezentantul Guvernului

Prefectul Miron Constantinescu arăta faptul că Gorjul este un judeţ sărac, cu o populaţie sărăcită, plină de datorii, fără gospodării refăcute, fără inventar agricol, deci în imposibilitate de a-şi munci raţional pământul, lipsită de creditorul necesar pentru a îndrepta acestea şi pe deasupra slăbită şi măcinată da boli, mai ales cele sociale.
„Faţă de bugetul anului trecut-scria prefectul- cheltuielile chibzuite în acest buget, sunt cu 15 şi 30% reduse. Voi analiza cheltuielile puţin.

Personalul:

La personal a fost o imposibilitate de a se face reduceri. Personalul administrativ este faţă de anii 1927 şi anteriori, aproape dublat. De la venirea noastră nu am adăugat nici măcar unul. Avem între ei şi bătrâni şi tineri. Cei bătrâni, unii sunt fără studii. numai cu clase primare, dar prin munca lor, unii au obţinut absolventa şcolii administrative, alţii au patru clase de liceu şi şcoala de notari, alţii au fost în învăţământ ca  suplinitori, apoi ca notari. Cei tineri, au sau şcoala de comerţ, sau bacalaureatul, iar dactilografele au toate şcoala profesională. Aceşti tineri, sunt în formarea unei cariere în administraţie şi ei vor veni mâine să completeze cu munca lor toate golurile ce vor lăsa cei în vârstă, aflaţi aproape de ieşirea la pensie. Unii au şi cerut ieşirea la pensie. De aceea socotesc că nu trebuie făcute reduceri prin desfiinţare de posturi ci să se facă reducerea prin ieşirea lor la pensie, desfiinţând posturile ce ocupă. În ceea ce priveşte situaţia acestor funcţionari, în baza legii administrative, cu puţine excepţii, sunt toţi provizorii. În ce priveşte personalul celorlalte servicii: Sanitar, Veterinar şi Tehnic, socotesc că avem strictul necesar, deşi s-ar părea la simpla privire pe ştatul lor, că ar fi prea mulţi. Pentru a şti dacă trebuie sau nu redus personalul acestor servicii, trebuie să studiem puţin nevoile judeţului nostru. O scurtă privire peste judeţ, cu ochii cercetători asupra stării lui din punct de vedere Sanitar, Veterinar şi al Construcţiilor, ne vor arăta ce hotărâre trebuie luată.”

Nevoia de personal sanitar uman şi veterinar

„Populaţia judeţului nostru, din cauza mizeriei şi a emigrării periodice în întinsul ţării, este bântuită de boli. Am arătat aceasta în prima parte a dării de seamă. Pentru combaterea lor este nevoie de personal sanitar: Medici, agenţi sanitari, moaşe.
Dl. Ministru al Sănătăţii având în vedere starea arătată, a înmulţit numărul medicilor. Cu sporirea lor, agenţii sanitari vor fi mai activi, cei atinşi de boli sociale, vor fi descoperiţi zi cu zi, iar medicii vor face tratarea acestor boli, vor lumina populaţia ca să nu le ascundă, şi pe măsură ce se face tratamentul şi se vor vedea roadele lui, vor veni singuri să arate boala. De asemenea măsurile de igienă vor fi mai bine supravegheate să se execute.(…)
De câţiva ani, bolile contagioase, unele foarte periculoase şi pentru sănătatea oamenilor, decimează vitele din judeţul nostru. Pesta porcină, febra aftoasă, dalacul şi turbarea, sporesc din an în an, deci o adevărată calamitate. Sunt săteni, cărora murindu-le vitele de dalac, şi luând altele şi aducându-le în focarul de infecţie, le-au pierdut şi pe acelea. Nu e de ajuns sărăcirea, dar din această cauză sunt oprite bâlciurile şi vânzările de vite. Aceasta produce o stagnare a vieţii economice, ceea ce măreşte sărăcirea şi micşorează viața comercială şi puterile financiare şi economice ale judeţului; iar dacă privim mai departe, se răsfrânge asupra ţării, căci exportul de vite se micşorează, aşa că influenţează şi asupra vieţii economice şi financiare a ţării. Nu avem în judeţ decât doi medici veterinari şi 16 agenţi veterinari.” (Va urma)
Cristian Grecoiu