În primele decenii ale comunismului românesc, în Gorj au apărut mai multe publicații cum ar fi LIBERTATEA GORJULUI-foaie de informație și luptă socialistă a Partidului Social-Democrat din Gorj care a apărut cu intermitențe până în 1949, GORJUL LIBER-organ al Comitetului Raional PMR și Comitetului Provizoriu Județean (1950-1955) și STEAGUL NOSTRU, organ al Comitetului Raional PMR și al Sfatului Popular raional (1952-1959 și 1964-1968).
În primii ani după instaurarea regimului comunist, “duşmanii” poporului erau cei mai vrednici cetăţeni ai satelor. Unii dintre ei, înfieraţi chiar în presa vremii, apar în documentele CNSAS în special ca “chiaburi” şi “mici burghezi”. Circa 29 000 de români, printre care şi câteva zeci de gorjeni, vor fi trimişi după 1952 în unităţi sau colonii de muncă. După informaţiile de la CNSAS, “duşmanii regimului” erau internaţi în lagăre de muncă forţată în baza unor acte normative abuzive sau pe baza unor anchete şi decizii ale Ministerului Afacerilor Interne.
Chiaburul, sursa tuturor relelor
În cele 52 de numere ale săptămânalului “Gorjul Liber” apărute în anul 1950 se găsesc mai multe articole care condamnă “vigilent” pe chiaburi. Chiar dintr-un articol intitulat “Mai multă vigilenţă faţă de chiaburimea satelor”, apărut în toamna anului 1950, aflăm că “chiaburul Dumitru P.Tătaru care avea de însămânţat 2 ha grâu, 0,25 orz, 0,25 secară, până la data de 10 octombrie, nu însămânţase nimic din suprafaţa programată. Profitând de lipsa de vigilenţă a Comitetului Provizoriu Comunal, chiaburul urmărea să lase întreaga suprafaţă neînsămânţată.” Nu conta, cel puţin în concepţia autorului necunoscut al articolului, că respectivul proprietar de teren putea să aibă şi motive obiective, de exemplu taxele tot mai mari pe care trebuiau să le plătească cei care mai aveau ceva proprietăţi funciare.
Dintr-un alt articol cu titlul “Chiaburilor le e gândul numai la sabotaj” aflăm că respectivilor cetăţeni “Gândul le e numai la sabotaj. Chiaburii se sustrag de la predarea cotelor, nu-şi însămânţează terenurile, răspândesc fel de fel de svonuri şi o mulţime de alte acte de sabotaj le trec prin cap”.
„Acte de sabotaj”
În “Gorjul Liber” găsim mai multe articole care amintesc de aşa-zise acte de sabotaj ale chiaburilor. Un exemplu, “în comuna Borăscu chiaburul Komorovski Aurel proprietar al morii din acea comună vindea în mod regulat porumb pe lână sau alte produse provenite din uium. Mai săptămâna trecută el a fost surprins când vindea o cantitate importantă de porumb pe lână la un alt chiabur din Tismana. Porumbul vândut de acest chiabur nu era deloc provenit din recolta sa proprie aşa cum susţinea chiaburul, ci era rezultat din uiumul de la moară.(…) Organele de control, care au surprins pe chiaburi tocmai în momentul când încercau să fure bunurile poporului, le-au dresat acte la sabotaj trimiţându-i în faţa instanţelor de judecată”(„Chiabur surprins vânzând cota de uium”).
Corespondentul Grigore Badea ne informa într-un alt număr al săptămânalului GORJUL LIBER că „Chiaburul Vasile Şandru din comuna Runcu, exploatator şi scandalagiu în comună, braconier recidivist, în ziua de 14 Iulie a otrăvit râul Sohodolu pentru a prinde peşte, distrugând prin această acţiune dezvoltarea piscicolă din apele de munte şi punând în pericol de moarte vitele ce s-ar fi adăpat în această apă(„Chiaburul a otrăvit apa cu lipan”).
Cum GORJUL LIBER era un ziar regional, aflăm din paginile lui cum stăteau lucrurile şi în judeţele vecine. Astfel, un alt corespondent informa cititorii că “Aşa a făcut şi chiaburul Vasile N. Ruptureanu din comuna Ruptura, raionul Strehaia. Astă toamnă îi gemeau hambarele de porumb. Ţăranii săraci şi mijlocaşi îşi predaseră cu drag cotele către Stat. Chiaburul se tot codea. Îl râcâia pe inimă gândul ca să ş idea şi el cota. S-a tot frământat şi până într-o zi a găsit un vicleşug ca să-i rămână hambarele pline. Putinile din grajd, şi-a zis el, sunt cea mai bună ascunzătoare. Şi peste noapte s-a apucat să şi ascundă acolo cerealele, lăsând doar în pătul şi în magazine câteva băniţi de porumb.(…)Dosise nici mai mult nici mai puţin, decât vreo 1500 kgr porumb, 150 kgr de fasole, 180 kgr orz şi 150 kgr grâu.”(“Chiaburilor le e gândul numai la sabotaj”-Nicolae Craioveanu).