Sistemul sanitar românesc este într-o stare deplorabilă, o vedem cu toţii atunci când avem nefericirea să apelăm la serviciile acestuia. De la portar, trecând pe la soră, asistentă şi medic, la toţi trebuie să cotizezi în proporţie crescătoare pentru servicii, care teoretic, ar trebui să fie acoperite de asigurarea de sănătate. Nu plăteşti, nu ai cu ce să plăteşti ca mulţi dintre români, mori cu zile prin spitale în faţa indiferenţei strigătoare la cer a sistemului. Deşi mor oameni iar unii doctori şi-ar avea locul după gratii, ei sunt cocoloşiţi de colegiile profesionale şi vor mai nenoroci şi alţi pacienţi.
Un loc aparte îl ocupă în sistem medicii de familie, vreo 200 la nivelul Gorjului. Mulţi dintre aceştia, la fel ca omologii lor din spitale, au trădat de foarte mult timp jurământul lui Hipocrate în favoarea mirajului banilor. Sunt medici de familie în Gorj care câştigă câteva mii de euro fără ca să-şi plătească decent nici măcar personalul, o investiţie minimă în cabinet fiind practic exclusă. Pe mâna unor asemenea oameni ne-am dat vieţile când am optat pentru medicii de familie şi tot în ei „investim” pentru dreptul la medicamente compensate şi puţină atenţie de la MĂRIA SA, MEDICUL. Chit că persoana s-ar putea să nu mai fi citit ceva de treizeci de ani şi că ar fi mai bine să îl ocolim. Cum se spune, nu o facem, dar e pe riscul nostru, şi s-a văzut cu exemple că e un pericol din ce în ce mai mare.
Aceşti medici ne-au ameninţat zilele trecute, bineînţeles de „panplezir”, că ne vom plăti serviciile medicale dacă nu se vor înţelege ei cu statul. Păi dar noi ne plătim deja de două ori serviciile medicale, prin CAS şi şpagă, aşa că o atare punere în practică ne-ar lăsa pe noi cu bani în buzunar iar pe medicii care fac de râs această meserie – iar trimite în şomaj. Căci despre plecarea în străinătate e cel mult o glumă bună, pe acolo se preţuieşte munca, cinstea şi competenţa, la nici una din categorii „ai noştri ca brazii” fiind promovaţi. Poate că asta ar fi singura soluţie de reformare a sistemului, desfiinţarea şi repunerea lui pe baze sănătoase. Că despre renunţarea la şpagă şi servicii acceptabile în România se poate vorbi tot mai rar şi în general tot de la cei din şcoala veche.
Cei care au citit rândurile de mai sus poate vor crede că avem ceva cu angajaţii sistemului sanitar, nu este cazul, avem însă cu banii cetăţeanului care intră de două ori în acelaşi buzunar fără să fii sigur că ai primit serviciile medicale de care aveai nevoie. Cei care au resurse au ales demult alte servicii, noi rămâne să sperăm că vom avea suficienţi bani pentru medici la oficial şi neoficial. Punem totuşi o întrebare, până când?