Practica diseminării unor cifre care ar putea fi reale dar cel mai probabil nu sunt, o au câţiva consultanţi politici care au ajuns să aibă relaţii personale, de vecinătate, de prietenie etc. cu oameni politici şi care participă la comandarea unor studii sociale privind intenţia de vot. Prin faptul că ei, ca persoane, se află în proximitatea unor decidenţi, consideră că au legitimitatea de a difuza tot felul de intoxicări. Se practică, la toate tipurile de alegeri, locale sau naţionale. Greşim, domnilor. Încetăţenind o astfel de practică, facem ceva pe ea de sociologie, dar mai ales pe cunoaştere bazată pe ştiinţă, pe măsurare ştiinţifică, metodică şi ne complacem într-o estimare de cacao, făcută sugând din pix sau din poignet.
Dacă continuăm astfel, vom ajunge în curând sclavii propriei noastre bălăcăreli morale şi nu vom mai şti cum stă X sau Y în sondaje, procentul lor fiind direct proporţional cu legătura noastră contractuală cu candidaţii.
De aceea, aş avea rugămintea ca toţi bloggerii comunicatori pe politică ce încă se mai respectă, să pună şi sursa, raportul de cercetare, un dram de metodologie care să ne arate că cifrele de poignet au şi ele o bază de cercetare şi nu le-a fătat mintea vreunui diversionist de strateg obosit în dimineaţa cu pricina.
Un consultant politic serios ar trebui să aibă minime cunoştinţe de sociologie şi să nu fie doar un simplu marketer. Nu putem pretinde ca această activitate, a consultanţei politice, să devină profesională, atât timp cât continuăm să ne raportăm la sondaje şi cercetări sociale doar ca la nişte studii făcute rapid de nişte băieţi care se pricep şi care coafează nişte cifre ca să arătăm cu 10-15% mai puternici pe piaţa opţiunilor. Dacă am avea un minim respect de sine, cu toţii, nu ar trebui să luăm în seamă aceste încercări penibile de diversiune, dar ar trebui să nu lucrăm sau să ne dăm cu părerea în afara unei cercetări serioase.
Când vrem să măsurăm o situaţie social, trebuie să o facem serios şi apoi să pornim la drum după o evaluare riguroasă, ştiind unde stăm şi unde vrem să ajungem. Sondajele “pe naşpa” vehiculate tot mai des în ultimele campanii electorale din România au ajuns să îi intoxice nu doar pe cei care le propagă ci inclusiv pe cei care le consumă şi care ajung, în scurt timp, la concluzia că astfel de măsurători sunt toate contrafăcute.
Vrem sondaje, nu putem face consultanţă politică fără măsurarea realităţii sociale dar nu mai vrem intoxicări. Nu de alta dar intoxicări produc oricum politicienii, natural şi uneori neplanificat ci doar prin simpla lor prezenţă.