Am avut ocazia, în urmă cu ceva timp, să merg cu nişte străini prin pădurile Gorjului. Ei la observaţie, să vadă dacă ar găsi o zonă atractivă pentru vânătorii şi pescarii din ţările lor, eu să filmez păstrăvul din apele de munte. Nu mică mi-a fost mirarea, când m-am trezit cu unul dintre ei că vine cu nişte sticle de plastic în mână şi le pune în portbagaj. Am crezut, sincer vă spun, că îi trebuiau să ia apă în ele, sau ceva de genul ăsta. Am mai mers ce am mai mers şi m-am trezit că venea la maşină cu o cutie goală de conserve, aproape ruginită. A pus-o şi pe ea în portbagaj, aşa că bănuiala mea ulterioară s-a confirmat. Omul ne strângea, pur şi simplu gunoaiele. Fără să comenteze, fără să se strâmbe. Într-un fel, am gândit că voia doar să impresioneze, dar era clar că avea multe alte metode la-ndemână pentru asta. Am simţit atunci o mare ruşine că sunt româncă. Şi că au venit străinii să ne strângă nouă gunoaiele. N-am avut replică. Nu puteam găsi nici o scuză pentru concetăţenii mei, mai ales că, pe măsură ce mergeam, gunoaiele se înteţeau. Până la urmă omul şi-a dat seama că fenomenul era el, nu gunoaiele noastre. Ele erau normalitatea pentru România. Atunci mi-a spus că îi pare rău, îi place foarte mult România, dar nu poate să-i aducă pe clienţii lui aici, din cauza gunoaielor. Mi-a spus că vânătorii şi pescarii străini sunt foarte atraşi de România, pentru că aici animalele trăiesc în libertate, ba chiar în sălbăticie, că relieful e mereu altul, creîndu-le senzaţia de aventură, în timp ce la ei animalele sunt crescute în rezervaţii, iar totul e ordonat, artificial şi previzibil. Totuşi, nevoia de aventură nu-i va lăsa niciodată pe nişte străini cu pretenţii, după cum mi-a spus omul, să accepte să facă mii de kilometri, să plătească taxe peste taxe şi să ajungă să vâneze într-un loc plin de gunoaie. Iată, deci, o metodă tipic românească de a ne omorî din faşă şansa de a trăi mai bine. Iată de ce ne ocolesc străinii. Iată de ce ne privesc cu lehamite când aud că suntm români. Pentru că suntem necivilizaţi. Indolenţi.
M-a uimit o dată un român de-al nostru, când mi-.a spus, cu sinceritate, că a plecat în vest, unde a fost exemplar din punct de vedere al gunoaielor. Peste două zile s-a întors în România, iar nici n-a trecut bine graniţa, că a şi deschis geamul maşinii şi a aruncat gunoaiele afară. Apoi a stat singur şi a gândit ce l-a făcut să se comporte atât de diferit. Iar concluzia sa a fost simplă. Acolo se simţea obligat să fie civilizat. Aici nu…
