La felul în care astăzi se prezintă astăzi economia românească, în anii următori există perspective de creştere a sectorului construcţiilor pe seama lucrărilor de infrastructură demarate de autorităţi şi în cazul dezvoltării de parteneriate public-private. În ceea ce priveşte comerţul şi serviciile financiare-imobiliare, acestea vor înregistra creşteri modeste pe termen mediu, deoarece consumul privat rămâne încă afectat de situația financiară a țării, în condiţiile în care ritmul de creştere al veniturilor este unul lent.
„Astăzi avem nevoie de o reluare a creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe.” Așa sună discursul celor care sunt în măsură să decidă soarta economică a României, doar că nu prea avem însă multe surse financiare la dispoziţie pentru a finanţa o creştere economică sustenabilă, exceptând fondurile europene, unde evoluţia în ultimii ani a fost dezamăgitoare.
Aceiași direct responsabili de economia României aduc precizări privind acordarea unei importanţe mai mari mediului de afaceri. În teorie, lucrurile par atât de simple. „Soluţiile viabile vor fi rezultatul dialogului cu patronatele, sindicatele, mediul academic şi specialiştii în domeniu”, susţin specialiștii noștri şi aproape că i-am crede, dacă nu am ştii că între teorie și practică în România primează alte interese.
Dacă ar fi să analizăm evoluţia economiei româneşti, în raport cu media Uniunii Europene, industria rămâne, în continuare, sectorul prin care România ar putea beneficia de efectele revenirii mai rapide a cererii externe.
Creşterea sustenabilă viitoare va trebui, aşadar, să se bazeze pe industrie şi exporturi, fără a neglija însă cererea internă, amintind aici cazul Poloniei, singura economie din Europa care a evitat recesiunea de acum patru ani, profitând de competitivitatea exportatorilor, dar şi de cererea internă stabilă.
Sigur, pentru toate acestea e nevoie de specialişti în Executiv, nu doar în analiză, pentru a aplica tratamentelor corespunzătoare structurii economice a României, despre care ne place să credem că încă poate fi redresată.