Despre învățământul gratuit din România!?

Loading

Cornel ŞomâcuAproape la fiecare început de an școlar asistăm la discuțiile produse de părinții care sunt deranjați că trebuie să plătească la școala publică diverse sume (fondul clasei și al școlii, auxiliare etc.) deși prin lege se spune că totul este gratuit. La un moment dat lucrurile se estompează și așteptăm un nou moment să ne manifestăm frustrările, întemeiate sau nu de funcționarea deficitară a sistemului public. De regulă, cei care încearcă să o facă pe ”revoluționarii” își pun problema că dau pentru odrasle niște bani, necesari pentru buna desfășurare a procesului de învățământ, dar cauționează sistemul sanitar sau alte domenii unde vorbim de șpagă și nu de fonduri suplimentare teoretic absolut necesare.
Părinții revoltați”apostoli” ai respectării legii, foarte mulți dintre aceia care cred că statul are doar obligații, se regăsesc la școlile cu pretenții deși nu i-a împiedicat nimeni să aleagă o școală de cartier cu cerințe mai reduse. Iar învățământul românesc public are tot la fel de multe probleme ca alte sectoare dar ne-am obișnuit să dăm vina doar pe cadrele didactice sau pe dascăli. Unii din părinți revoltați, cu pretenții de intelectuali, își varsă of-ul pe Internet că așa e moda deși nu se întreabă cum funcționează școlile cu un buget de supraviețuire. Nu discut aici de cei care au făcut din asta o afacere, mă refer aici la directori de școli sau contabili șefi cu multe milioane de lei vechi pe mână din banii părinților și nici de cadrele didactice care se bucură de un discount la nu știu ce auxiliar!
Învățământul public din România nu poate fi gratuit atât timp cât finanțarea pe ”cheltuieli materiale” este la primării, e suficient să vedem ce se întâmplă la DNA ca să ne dăm seama ce înseamnă acest lucru, iar dotările școlilor sunt total insuficiente. La fel de adevărat este faptul că nici o școală publică din România nu va găsi bani niciodată pentru rechizite, auxiliare, hârtie pentru xerox etc. Dacă nu înțelegem că acestea trebuie plătite de părinți-prin asociații sau clasicul ”fondul școlii”-nu vom merge mai departe. De la grădiniță și până la liceu, acolo unde plătim manualele în clasele terminale, trebuie să dăm bani pe foarte multe lucruri. Și totuși, la medicul de familie dăm, la spital dăm, la primărie dăm, de ce ne deranjează doar la școală unde, teoretic, este o investiție? Pentru cei deranjați de aceste rânduri, să se gândească mai bine când votează și poate lucrurile vor fi mai bune!