În ultimii ani au existat multiple preocupări istoriografice pentru trecutul învățământului de pe aceste meleaguri, perioada comunistă fiind mai puțin aprofundată deși este cea mai plină de realizări. Statul comunist a investit în școli, practic atunci s-a construit rețeaua școlară care funcționează și în prezent. Încercăm să punctăm câteva momente importante din învățământul acelei perioade care nu a însemnat doar investiții ci și ideologizare, scăderea calității actului educațional spre sfârșitul perioadei și aceea practică agricolă care nu era prea populară printre părinți și elevi.
Continuăm serialul nostru despre învăţământul gorjean în perioada comunistă cu câteva particularizări interesante făcute în anii 70 de inspectorul şcolar general de la vremea aceea, Vasile Romanescu. Reproducem câteva fraze din acest raport, mai ales că unele realităţi s-ar putea să nu fi dispărut nici acum din învăţământul românesc. „Sunt cadre didactice de limbi moderne-sublinia Vasile Romanescu-titulari în învăţământ, unii chiar la început de carieră didactică, care nu se ridică la nivelul cerinţelor, nu fac dovada că sunt cunoscători ai limbii străine ce o predau, n-o pot vorbi în mod conştient şi fluient, fiind numai nişte memorizatori mecanici ai manualului şi nu se rezumă decât la cititul şi tradusul textelor din carte.
Astfel, la şcolile Obârşia, Bengeşti, Brătuia, în urma lucrărilor de control cu subiecte de nivel mediu, s-au înregistrat rezultate foarte slabe: media 1-2 pe clasă.
Exemple concludente de profesori lipsiţi de simţul responsabilităţii profesionale se pot cita tov. Ciocăzeanu Filimon, Drinovan Elena, Cîrstea Doina, Dascălu Grigore.”
La nivelul învăţământului gorjean problemele erau destul de mari de vreme ce autorităţile luaseră decizia să le semnaleze direct. Dar să revenim la textul raportului lui Vasile Romanescu: „ La obiectul matematică, pe baza unor lucrări de control, care au cuprins peste 1500 de elevi, s-a constatat că elevilor le lipsesc deprinderile de calcul elementar, nu gândesc matematic şi ca urmare nu au capacitatea de a rezolva probleme şi exerciţii aplicative din capitolele studiate, aspecte semnalate în şcolile: Săuleşti, Obârşia, Poiana Seciuri, Padeş, Cărpiniş, Roşia de Amaradia, Dănciuleşti ş.a.
Este şi explicabil deoarece profesorii: Băcescu Cornel, Stroie Dumitru, Nicolaescu C., Popescu Nicolae, Târşu Livia, Bălăşoiu Anghel, Maziliu Petre şi alţii nu sunt la zi cu problemele predării matematicii, deoarece prin modul de a proceda împing elevii la memorări mecanice, nu-şi cunosc elevii şi nu ştiu nici cu ce fel de manuale lucrează în clasă, acestea existând în mai multe ediţii.”
Problema nu era deloc singulară şi se regăsea şi în predarea altor discipline. „Sunt nefondate motivările unor profesori-scria Vasile Romanescu în documentul citat-că elevii au slabe posibilităţi intelectuale sau „sunt lipsiţi de interes pentru studiu”, apreciem ca nesatisfăcătoare activitatea acestora iar munca de conducere, coordonare şi îndrumare a directorilor de şcoli nu are eficienţă. Insuccesele în predarea fizicii, chimiei, biologiei şi geografiei sunt consecinţa unor practici învechite ale profesorilor de specialitate, care neglijând gândirea creatoare, productivă a elevilor, lucrările practice de laborator şi de teren, cad pradă descriptivismului, memorării mecanice, desfăşoară lecţii monotone, dominate de expuneri obositoare şi neconvingătoare. Tocmai din aceste motive profesorii: Fărcăşeanu Nicolina, Mândruţă Laurenţiu, Nănescu Gheorghe, Cheregi Doina, Olaru Elena, Hulea Maria, Juscu Aristotel, Digulescu Olimpia, Voinescu Ion, Beuran Georgeta, Curelea Virgil şi alţii au înregistrat insuccese în activitatea lor profesională.”
Despre îndatoririle elevului în comunism
Datorăm prestigioasei reviste HISTORIA punerea în valoare a unor informaţii extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din București, anul școlar 1964-1965. Astfel, elevul era dator să cunoască și să respecte regulamentul și dispozițiile date de școală:
– să vină cu regularitate la cursuri, fără să întîrzie de la ore și să respecte întocmai programul zilnic de activitate al școlii;
– să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile prevăzute în programa școlară pentru a deveni cetățeni folositori patriei;
– să participe după puterile lor la munca patriotică și la alte acțiuni inițiate de școală;
– în atelierul școlii și în producție să respecte cu strictețe regulile privind tehnica securității și protecția muncii;
– să păstreze și să apere avutul obștesc, bun al întregului popor;
– să vină la școală îmbrăcați în uniformă, curați, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele și cărțile necesare;
– să intre în clasă îndată ce a sunat, să-și ocupe liniștit locul în bancă și să stea corect;
– să asculte atenți explicațiile cadrelor didactice și răspunsurile elevilor și să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învățătorului;
– să se ridice când sînt întrebați și să se așeze la loc, numai cu încuviințarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecții sau să întrebe ceva, să ridice mîna;
– la intrarea cît și la ieșirea din clasă a învățătorului, a profesorului, a directorului și a organelor de inspecție școlară precum și a altor cadre didactice și persoane mai în vîrstă, să salute sculîndu-se în picioare ş.a. (Va urma)
