Există oameni despre care se spune că n-au de lucru. Asta pentru că fac lucruri din care nu câştigă nimic. Poate, doar, notorietate. Poate doar recunoaşterea, din partea celor … recunoscători, că au făcut un lucru bun. Nu o fac, însă, pentru asta. O fac pentru că simt că nu are cine. Pentru că simt că nimeni nu plăteşte aşa ceva, deşi e necesar pentru noi toţi. E simplu. La întrebarea „ de ce faci asta?”, eu, una, am două răspunsuri, e adevărat, cam flegmatice, pentru că cei care pun această întrebare merită flegmatismul: „Pentru că pot!”, sau „Pentru că trebuie!”
Nu vreau să fiu răutăcioasă cu oamenii care se miră, când văd pe alţii că fac lucruri gratuite, doar pentru că sunt necesare tututror şi, pentru că ninemi nu plăteşte, nimeni nu le face. Vreau să trag, însă, o palmă usturătoare acelor indivizi iopcriţi, care în faţă îţi zâmbesc cu gura până la urechi şi te felicită, chiar dacă prin spate ţi-au dat puternic la geoale, doar o da Domnul, sau Sfântu Dracu, să te împiedici şi să nu-ţi duci treaba până la capăt. Şi, asta doar pentru că ei n-ar pune mâna să facă ce faci tu, pentru că nu iese nimic…, dar nici n-ar accepta să reuşeşti tu asta, pentru că, astfel, îl depăşeşti.
Le urez acelor jigodii de oameni, că altfel nu le pot spune, dar le pot spune aşa pentru că nu le voi spune numele, deci nu mă vor câştiga la instanţă nici dacă s-ar duce să recunoască fapta, deci le urez „să le dea Dumnezeu lor, bimele care mi-l vor!”, aşa cum spune un cântec popular românesc.
Iar eu şi alţii ca mine, vom continua să facem gratuit lucruri utile pentru omenire, chiar dacă vor exista, în continuare, oameni care vor încerca să ne sape, pe dedesubt, chiar dacă vor exista oameni care vor întreba de ce o facem, convinşi fiind că trebuie să avem noi vreun interes.
Spor la muncile voastre, dragi săpători de vise, spor la chiolhanuri, la interese meschine, la jigodeli. Iar când noi punem totul la cale, ca să iasă bine, vă vom invita alături de noi, să ne bucurăm împreună, iar voi să ne zâmbiţi în faţă şi să ne felicitaţi, cu urarea să mai facem şi la anul, dacă ne mai dă mâna. Cu siguranţă, vă juraţi în aclaşi timp, în gând, să ne săpaţi mai abitir atunci, ca să nu mai ducem lucrurile la capăt.
