Un partid mult prea şifonat în ultimele luni, într-o continuă căutare de soluții – așa arată astăzi PSD. Preocupaţi să se sfâşie între ei, liderii social democrați sunt puşi în imposibilitatea de a-şi vedea limitele şi de a-şi înţelege greşelile, la fel cum au făcut și liberalii și tehnocrații, în guvernările anterioare. Flămânzi, desi aflați la guvernare, sunt conştienţi că dacă nu vor reuşi să îl găsească sau să îl inventeze pe acel lider providenţial capabil să le câştige alegerile prezidențiale din „20 19”, pe majoritatea dintre ei îi așteaptă supliciul furcilor caudine.
Până și electoratul pesedist a început să se sature. Nimic nu arată că direcția partidului este una corectă, când interesele personale sau de grup sunt puse înaintea celor pentru care s-a mers la vot cu încredere. Partidul Social Democrat a dezamăgit și continuă să o facă. Prin decizii, prin măsuri și mai ales prin oamenii puși să ofere garanții că lucrurile sunt pe calea cea bună. Avem un guvern bun de orice altceva numai de guvernare nu. Dacă în țară, privite de jos în sus lucrurile își au inerția lor pe baza unor relații prestabilite, la vârf acestea seamănă tot mai mult cu încercările disperate ale unei camarile incapabilă să gestioneze funcționalitatea sistemului. Programul de guvernare propus de PSD miroase a faliment. Creșterile salariale neconvingătoare, uneori doar pe hârtie, inflația, nivelul de trai, investițiile zero și lipsa specialiștilor vin să atragă atenția că România, desi în genunchi, continua să se clatine în toate direcțiile. Ceea ce am crezut că sunt soluții, nu le putem numi nici măcar cârpeli.
Și cum altfel ar putea sta lucrurile când, ca țară, ne manifestăm servilismul în posturi umilitoare, doar pentru a fi mângâiați pe creștet de cei care ne cunosc mai bine, zic ei, interesele. Când nicio decizie nu se ia fără acordul câtorva ambasade, sau fără a înștiința pe cei de la Bruxelles. Când „amprenta” de la Ialta continuă să ne urmărească și astăzi, fără voia noastră, iar România este batjocorită și de ei și de ai noștri.
Discursul social democrat despre România noastră și nu a lor a sunat bine o vreme, apoi s-a stins puțin câte puțin, remaniere cu remaniere. Astăzi PSD joacă soarta României cu rezervele, ca într-un meci prost de fotbal, de nivelul Ligii a 4-a, cu observatori străini și spectatori care desi își plătesc biletul pentru tribuna a doua, sunt direcționați spre peluze. România trăiește periculos, alături de PSD, incapabilă să se ridice la nivelul anului de grație, de acum un secol, aflat sub semnul Unirii. Fără principii sănătoase, fără modele autentice și mai ales fără soluții reale suntem condamnați să retrăim doar paginile de tristă amintire ale unei Românii care de prea puține ori a strălucit.
