România a dat startul cursei pentru înarmare

 

Știți desigur zicală populară cu tichia de mărgăritar a chelului. S-au gândit ce s-au gândit aleșii noștri, apoi au decis că dacă tot au cumpărat avioane la mâna a treia, trebuie totuși să modernizeze și apărarea antiaeriană. Cu cât, poate vă întrebați? Cu fix 14 milioane de euro. Acesta este prețul de achiziție, fără TVA, al unui radar tridimensional, destinat apărării aeriene. Informația vine la scurt timp după ce ministrul Fifor ne-a anunțat că nici modernizarea Marinei militare nu mai poate fi amânată.

Și atunci, ca cetățean al unei Românii cârpită în genunchi, pe care cu greu îți imaginezi că vreo țară inteligentă ar fi interesată să o atace, te întrebi ce se pregătește pe ascuns la nivel geopolitic în această zonă a Europei. Ne-am dotat cu avioane F-16, cu Rachete Patriot și transportoare blindate de la americani, ne pregătim să  cumpărăm și elicoptere de atac de la francezi, dar produse în România, plus modernizarea fregatelor românești, achiziționarea câtorva corvete multifuncționale, vreo trei submarine și un sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă.

Încă de anul trecut s-a vorbit de asemenea despre achiziționarea a încă 36 de avioane F-16 și o escadrilă de F-35. „Nu depinde doar de ce dorim noi, este vorba de un acord guvern la guvern cu partenerul american”, a spus-o clar ministrul apărării de atunci. Asta o știam de mult. Avioanele multirol F-16 Fighting Falcon ne sunt băgate pe gât, fără prea multe explicații. Desi s-ar zice că ne scot banii afară din țară, sau că stăm pe o mină de aur, de fapt noi ne manifestăm servilismul față de mai marii lumii și exersăm în continuare statul în genunchi. Ne amăgim cu statutul de parteneri NATO ai americanilor și frați în cuget și simțire europeană cu francezii și germanii, când în realitate primim fărâmituri pe care le plătim la preț de delicatese.

Suntem atrași într-un joc periculos al unei curse pentru înarmare, în timp ce suntem asigurați de către specialiștii în apărare că este nevoie de toate acestea, că tehnica militară pe care o deținem este învechită și trebuie să de înnoim. Că realitatea este cu totul alta o simțim, dar ne lipsesc argumentele în fața celor care conduc astăzi România. Se presupune că ei știu mai bine în ce direcție ne îndreptăm și tocmai această cursă disperată pentru înarmare ne determină să nu privim cu atâta seninătate tot ceea ce se întâmplă. Mai aruncăm câte un ochi la ruși, unul la statele vecine dinspre vest și ne spunem în barbă, încet, cât să auzim doar noi că dacă se repetă istoria, de această dată nu vom scăpa așa ușor.