A mai rămas un an până la viitoarele alegeri locale, un an în care practic nu se mai poate întâmpla nimic. Grație complicității partidelor mari, vom păstra aceiași primari aleși cu procente nesemnificative din electoratul unei comune sau oraș. Lucrurile nu se opresc aici, primarii aleg parlamentarii și președintele prin mobilizarea la vot și avem, acum, explicația pentru nivelul foarte scăzut al încrederii românilor în clasa politică și instituțiile politice fundamentale ale unui stat democratic.
Întorcându-ne la primari și la președinții de Consilii Județene, rolul lor politic este major în politica dâmbovițeană. Indiferent de partid, dar vorbim aici doar de PSD, PNL și UDMR, primarii mulți sunt fundamentali în conservarea sau creșterea scorului electoral. Bunăoară, dacă un președinte CJ tușește, Ciolacu sau Ciucă fac guturai. Așa că s-o lăsăm baltă cu limitarea mandatelor primarilor sau altor aleși, așa cum ne spune că s-ar gândi Ciolacu, doar legislația UE ne poate salva într-o asemenea direcție, dar vedem că la Bruxelles lucrurile stau mai rău decât la București. Suntem într-o țară a primarilor, iar primul dintre locuitorii comunei nu e de cele mai multe ori un cetățean îndreptățit să ocupe funcția, ci îndemnat de partid să intre într-un sistem piramidal ca politica românească. Poate fi un gospodar desăvârșit uneori, dar avem exemple și de altă natură gen ”neamul lui manivelă” sau, și mai rău, cei care au băgat mâna adânc în bani publici.
Au fost ani când DNA-ul a mai făcut ceva ordine printre primari, e adevărat că nu a avut voie decât la PSD, dar acum lucrurile stau și mai rău. Primari fără Bacalaureat sau fără cei 7 ani de acasă, altfel un deliciu al presei locale și naționale, își dau cu părerea și adoptă hotărâri privind școlile, de exemplu. Primari penali sunt albiți ca prin minune de judecători și fac legea în libertate, deși locul lor era de foarte mult timp în altă parte. Dacă tot am vorbit de angajări, probabil n-am mai avut o angajare pe bune într-o primărie din secolul trecut. Din păcate nu exagerăm, România primarilor ne-a dus într-o fundătură din care cu greu vom ieși. Dacă am contabiliza pe bune câte wc-uri cu sute de milioane de euro s-au făcut în ultimele două decenii, realizăm unde suntem și unde ar fi trebuit să fim acum. Și, apropo de fețele democrației, cu cât o localitate este mai mică, cu cât votul este mai puțin reprezentativ, rudele și banii fac totul! Nu putem să generalizăm cele spuse, dar putem să fim atenți la alesul din fruntea urbei care a devenit bogat taman în serviciul public, în timp ce așezarea s-a îmbogățit doar cu ceva borduri și lucrări edilitare de proastă calitate.
Toată lumea cunoaște cele amintite aici, puțini încearcă să schimbe aceste lucruri. În 2024, o putem face mergând la vot!
